La Rio de Janeiro a avut loc, cu puţin timp înainte de Crăciun, un salon imobiliar foarte special. Agenţiile imobiliare au participat cu aproape o mie de oferte de case şi apartamente în Portugalia. Oferta lor cea mai interesantă nu era o selecţie de vile de lux în Algarve, ci un cadou rezervat cumpărătorilor de imobiliare în Portugalia: un permis de şedere permanentă, valabil nu numai pentru Portugalia, ci pentru toate ţările Europei.

Legea votată de guvern în octombrie este acum supranumită în limbajul popular "viza de aur". Este vorba despre un vast program menit să atragă în Portugalia investitori din afara Europei – şi odată cu ei capital proaspăt care să ajute ţara să iasă din criză. Începând cu primăvara anului 2011, ţara primeşte bani din fondul de salvare al UE, de la Banca Centrală Europeană şi de la Fondul Monetar Internaţional. Dar reformele pe care Portugalia este presupusă să le pună în aplicare în schimbul acestor bani nu prea progresează. Populaţia protestează împotriva austerităţii iar începuturile programului de privatizare sunt foarte anevoioase.

“În Portugalia, ca acasă”

Şi aici s-a ivit ideea de a face apel la străini. Ministrul de Externe, Paulo Portas, a încercat timp de luni de zile să-şi convingă partenerii europeni. Şi nu a fost uşor. Fiindcă permisul de şedere portughez este de asemenea valabil pentru celelalte ţări ale UE. Deci investitorii pe care-i atrage Portugalia ar putea să meargă să se stabilească la Paris, Berlin sau Madrid.

Iată de ce obstacolele sunt numeroase. Se cere investitorilor să injecteze cel puţin un milion de euro într-o societate portugheză, să creeze cel puţin 30 de locuri de muncă în ţară sau să cumpere pe cont propriu un bun imobiliar în valoare de cel puţin 500 000 de euro. Când una din aceste condiţii este îndeplinită, ei primesc o viză "iniţială" de doi ani. Care poate fi transformată în titlu de şedere permanentă sau chiar în paşaport portughez, dacă investitorii îşi lasă capitalul mai mult de cinci ani în ţară.

Legea vizează în primul rând investitorii din fostele colonii ale Portugaliei: Brazilia, Angola şi Mozambic. Dar această nouă legislaţie este întâmpinată cu interes mai ales în Brazilia, unde au emigrat mulţi şomeri portughezi, şi în Angola. La mijlocul lunii decembrie, ministrul Economiei, Álvaro Santos Pereira, s-a deplasat în Turcia pentru a promova această iniţiativă, acolo unde mulţi au abandonat deja ideea aderării la UE. "Veniţi în Portugalia", a proclamat acesta în faţa antreprenorilor turci, "vă veţi simţi ca acasă".

Destinatarii ofertei par încântaţi. Vice-preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie din Rio de Janeiro, Frederico da Cunha, numeşte Portugalia "poarta de intrare în Europa". Şi nu este de mirare: Brazilia este unul dintre principalii parteneri comerciali ai UE, şi, în special, un mare furnizor de produse agricole. Dar negocierile privind un acord de comerţ liber între UE şi spaţiul economic al Mercosur sunt împotmolite de ani de zile fiindcă Franţa îşi apără aprig agricultura.

Pentru IMM-urile care nu sunt în măsură să pună pe masă miliarde, cea mai simplă modalitate de a obţine un permis de şedere pare să fie achiziţionarea unui bun imobiliar, constată Paulo Lourenço, Consul General al Portugaliei în São Paulo.

Vizitatorii salonului din Rio de Janeiro au fost surprinşi de înalta calitate a ofertelor de bunuri imobiliare, printre care hoteluri în locaţii excepţionale la preţuri adeseori la mai puţin de jumătate faţă de bunuri comparabile din sudul Rio, de exemplu. În medie, metrul pătrat se vinde cu 2 213 euro în Portugalia. În Europa, doar Lituania, România şi Cipru au preţuri mai mici.

În Spania, scandaluri imobiliare

Spania intenţionează la rândul ei să adopte o lege similară celei portugheze. Dar preţul terenurilor, care rămâne foarte ridicat, va răci probabil entuziasmul investitorilor. Metrul pătrat ajunge la aproape 4 000 de euro. Fără a mai pune la socoteală faptul că mulţi spanioli nu văd cu ochi buni acest proiect. Anunţul lui Jaime García-Legaz, Secretarul de Stat pentru Comerţ, care a declarat că ruşii şi chinezii ar putea obţine un permis de şedere cumpărând un bun imobiliar de doar 160 000 de euro, a fost perceput ca o insultă.

Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului arată de asemenea cu degetul către guvern, acuzat că ar atrage investitori bogaţi care nu fac nimic pentru ţară şi că nu face nimic între timp pentru imigranţii primiţi cu braţele deschise în vremurile bune şi care acum nu mai au nici locuri de muncă nici locuinţe. Economiştii şi asociaţii juridice au reamintit faptul că achiziţionarea de locuinţe poate fi folosită pentru spălarea de bani. În timpul anilor de belşug, în Spania au izbucnit mai multe scandaluri imobiliare care implicau sume mari de origini dubioase.

Pentru moment, ministrul de Externe, Paulo Portas, nu vrea să dezvăluie câte dosare de investitori interesaţi de permisul de şedere speră să trateze guvernul portughez. Acesta asigură totuşi că regulile spaţiului Schengen vor fi respectate cu sfinţenie iar Portugalia se va asigura că doar investitorii consideraţi ca fiind "dincolo de orice bănuială" vor putea obţine un permis de şedere.