Franciszek Gierot spera totuşi să poată evita acest scenariu. Suntem în restaurantul Corona, aproape de uzină, unde ne aşezăm să bem un ceai. Timpul este propice: un vânt violent, lapoviţă cu ninsoare ropotind la fereastră, iar norii sunt atât de joşi încât par să poată fi atinşi cu mâna. Anul acesta începe foarte prost.

Franciszek Gierot îşi lasă în maşină (o Lancia Delta neagră) un plic alb provenind din partea biroului direcţiunii din Bielsko-Biała. Acesta conţine lista viitorilor concediaţi printre membrii Sindicatului liber August 80, cel pe care îl conduce. Liste similare au ajuns la şefii tuturor celorlalte organizaţii sindicale ale uzinei Fiat, din Tychy. Dl Gierot ştie acum ce se va întâmpla.

Cifrele vorbesc de la sine: odinioară uzina producea în fiecare zi 2 300 de vehicule, cu alte cuvinte o maşină nouă ieşea din lanţul de asamblare la fiecare 37 secunde. În 2012, această cifră a scăzut la 1 600 şi va fi redusă la aproximativ 1 000 în 2013. Ceea ce înseamnă că va trebui eliminat un întreg lanţ de montaj. 1450 din cei 4900 de muncitori îşi vor pierde locul de muncă.

Epoca de aur

Atunci când vine vorba despre Silezia, în mod constant oropsită de peste 20 de ani de şomaj şi de alte capricii ale economiei, astfel de evenimente nu ar trebuie să mai surprindă. Dar în epoca de aur a societăţii Fiat Auto Poland SA, în 2009, şase trenuri de marfă şi 350 de camioane plecau zilnic din uzină încărcate cu maşini destinate întregii lumi. Producţia era atunci cu 20% mai mare faţă de anul precedent, iar uzina din Tychy producea singură echivalentul a cinci uzine italiene. Aproape jumătate dintre maşinile produse erau Panda.

Hotelul vecin, Corona, acelaşi în care ne bem ceaiul, era plin vârf cu vizitatori străini. În inima tărâmului verzei roşii şi a găluştelor cu carne, bucătarul Pietro, venit din Verona, se îndeletnicea prin bucătărie cu gnocchi de cartofi şi spaghete cu frutti di mare.

Angajaţii auzeau tot timpul că uzina din Tychy era mândria grupului, cea mai bine organizată şi cea mai productivă în întreaga Europă. Muncă în trei ture, ore suplimentare, se câştigau bani buni aici. Fabrica angaja aproximativ 6 000 de persoane, iar subcontractanţii acesteia erau între 30 şi 40 de mii.

Sabotaj

Sindicaliştii şi-au dat seama că această epocă de aur nu putea să dureze pentru veşnicie. La începutul anului 2010, August 80 i-a trimis o scrisoare lui Waldemar Pawlak, ministrul Economiei de la vremea respectivă, subliniind că, în orice moment, criza economică putea ajunge să bată la porţile uzinei, şi atenţionând puterea publică cum că direcţiunea grupului planifica să repatrieze producţia de Panda înapoi în Italia. Guvernul a răspuns că, fiindcă uzina aparţinea unei societăţi private, statul nu avea nicio influenţă asupra deciziilor acesteia.

Între timp, autorităţile italiene nu s-au codit să negocieze cu constructorul auto. Într-un final decizia a fost luată: noul Panda va fi produs în Italia. Conducătorii grupului nu ascund faptul că ar fi preferat să menţină producţia în Tychy, dar imperativele de solidaritate naţională în vremuri de criză au prevalat.

Ambianţa în uzină se degradează. Dl X, un sudor, a povestit anonim că în urmă cu doi ani cineva a deteriorat mai multe vehicule: caroseria zgâriată, farurile smulse. Se pare chiar că cineva a defecat într-o maşină lăsând următorul mesaj: "ne plătiţi un rahat, primiţi în schimb rahat".

În 2012, compania a dat afară muncitori pe grupuri de 29 de persoane, în scopul de a evita un plan de concediere, obligatoriu de la 30 de concedieri în sus.

Kilometri în noroi

Când Franciszek Gierot şi-a terminat ceaiul, un bărbat care se prezintă doar Andrzej("Silezia este atât de mică", spune el) se întorcea din ziua lui de lucru în mină. Plecase de la Fiat de mai mult timp pentru a se angaja într-una dintre cele mai mari mine din Silezia. Salariile sunt corecte, dar nu trebuie să-ţi fie frică să mergi pe jos, fiindcă în unele zile trebuie parcurşi şase kilometri prin galerii pline cu noroi.

Andrzej a lucrat mai mulţi ani în Tychy şi povesteşte că "un timp, era foarte acceptabil. Cu ocazia sărbătorilor organizate pentru angajaţi, direcţiunea ştia să dea dovadă de generozitate. Dar apoi au strâns băierile pungii. Au redus primele de eficacitate şi au impus obligaţia de a considera perioadele de şomaj tehnic drept zile de concedii. Am plecat fiindcă începusem să mă simt ca într-un lagăr de muncă, şi nu într-o uzină normală. Munca jos în galerii este în definitiv mai puţin obositoare, mai puţin stresantă".

Am obţinut o mulţime de lucruri

Desigur, se spune la uzină că sindicatele caută prea mult soluţii de compromis, că ar trebui să fie mai ferme, că ar fi trebuit înfruntată mai mult direcţiunea, fluturată ameninţarea ocupării uzinei. La acestea Franciszek Gierot răspunde că sindicatele nu pot convinge oamenii să-şi cumpere Fiat-uri noi în locul maşinilor lor vechi.

"De trei ani încoace am făcut tot posibilul, spune acesta. Am reuşit să impunem multe concesii. Numărul de concedieri a fost redus cu cincizeci de nume. Cei care vor pleca înainte de sfârşitul lui ianuarie vor primi, în funcţie de vechime, între 9 şi 18 luni de salariu. Muncitorii ajunşi la vârsta de pensionare anticipată şi părinţii celibatari nu vor putea fi daţi afară, şi nici dacă ambii soţi lucrează în uzină. Iar dacă se reia producţia, foştii salariaţi vor fi prioritari pentru locurile de muncă. Se fac concedieri, dar uzina continuă să funcţioneze".

Dar ce soartă îi aşteaptă pe subcontractanţi? Cei care au lucrat mai ales pentru Fiat vor trebui şi ei să concedieze. Ce zice guvernul? Ministrul Muncii şi Politicii Sociale, Władysław Kosiniak-Kamysz, a promis să aloce o parte din Fondul pentru ocuparea forţei de muncă birourilor regionale din Silezia, şi se declară pregătit să ajute oraşul Tychy. Dar s-ar putea ca ajutorul să ajungă prea târziu şi greva generală programată pentru februarie să paralizeze toată Silezia.