Alegeți o limbă
Globalizarea ne transformă ineluctabil. Dar ea nu transformă şi legile noastre etno-naţionaliste, iar această apărare cu orice preţ a identităţii lituaniene începe să-i fie ei-însăşi dăunătoare. "Ascultăm cântece englezeşti, ne uităm la filme ruseşti şi mâncăm cârnaţi la moda sovietică. Trăim la Londra sau în Norvegia şi ne adaptăm fără mari probleme la viaţa de acolo. Cu puţin timp în urmă, preşedintele, preşedintele Parlamentului, precum şi miniştrii de finanţe şi al apărării erau cu toţii femei. Acum în echipa guvernamentală sunt şi câţiva polonezi [lituanieni]. Viktor Uspaskich [lider al Partidului Muncii, membru al coaliţiei guvernamentale] este rus, dar se numără de mulţi ani printre cei mai populari politicieni ai ţării".
Cu această enumerare, Vladas Gaidys, director al Centrului de Cercetare al Pieţei şi al Opiniei publice Vilmorus, încearcă să dovedească faptul că trăsăturile noastre sunt cele ale unei societăţi moderne, cu toate avantajele şi neajunsurile acesteia. "O parte din elita lituaniană spune tot felul de grozăvii despre pierderea identităţii. Aşa cum fluturase, înainte de intrarea în Uniunea Europeană, sperietorile imigraţiei, drogurilor şi homosexualităţii, doar pentru a-şi înlesni sarcina evitând să dezbată despre cum să creezi o societate lituaniană modernă. Dar societatea, spre deosebire de politicieni, nu este sensibilă la astfel de temeri. Trebuie aşadar făcută o distincţie între cele două discursuri, al societăţii şi al elitei, şi este necesar de a sublinia că cel dintâi evoluează, dar cel de-al doilea nu", este de părere Vladas Gaidys.
Pentru o "evoluţie armonioasă"
Jurnalista Edita Mildazyte îşi aminteşte cât de mult s-au schimbat obiceiurile vestimentare după Independenţă. Înainte, a purta şosete albe cu costum era ultimul răcnet pentru bărbaţi, ca să nu mai vorbim de căciulile din blană de iepure (uşanka) ale miniştrilor. Acum douăzeci de ani, nimeni nu ştia ce era carpaccio şi puţini văzuseră în viaţa lor banane.
"Noi nu suntem nici măcar 3 milioane, adică abia echivalentul unui cartier din Moscova, Istanbul sau New York. Este desigur încă necesar să ne apărăm interesele, cetăţenia, ambiţiile noastre identitare şi naţionale, dar schimbările sunt atât de importante încât nu mai putem să rămânem legaţi de o Constituţie în mare parte elaborată în perioada interbelică", afirmă aceasta.
Istoricul Alvydas Nikzentaitis este convins că "nu identitatea lituaniană este cea care trebuie să fie protejată, ci evoluţia armonioasă a acesteia". El subliniază că fenomenele legate de globalizare, migraţii, căsătorii cu străinii, naşterile de copii în străinătate, sunt acum lucruri obişnuite pentru lituanieni. "Inevitabil, aceste schimbări vor avea consecinţe foarte concrete, de exemplu asupra legii cetăţeniei. Cum trebuie să fie întâmpinaţi copiii de lituanieni născuţi în Marea Britanie atunci când vor trebui să aleagă o cetăţenie la majoritate, sau consorţii străini ai lituanienilor dacă aceştia doresc să devină cetăţeni lituanieni? Cum se va scrie numele lor de familie? Fiindcă este evident că scrisul în litere nelituaniene în paşapoarte nu priveşte numai numele de familie ale polonezilor din Lituania, ci constituie de asemenea o problemă pentru lituanienii căsătoriţi cu străini", spune istoricul.
Dar se pare, din păcate, că aceste probleme au devenit o sursă de tensiune. Cel mai recent exemplu privitor la păstrarea purităţii legii cetăţeniei este cazul lui Deividas Stagniunas, al treisprezecelea patinator artistic al lumii. Statul tocmai i-a refuzat, pentru a doua oară, posibilitatea de a îmbogăţi faima internaţională a ţării sale, respingând cererea de cetăţenie lituaniană a partenerei sale, de origine americană.
Hai să facem atractivă Lituania
Dacă ar fi să fim patrioţi consecvenţi, atunci ar trebui să bodogănim şi împotriva campioanei olimpice Ruta Meilutyte, poreclită "fata de aur" fiindcă a adus multă mândrie Lituaniei, dat fiind că ea înoată în ape nelituaniene iar antrenorul ei nu este lituanian.
Tot pe un ton ironic, putem spune că respingerea străinilor care încearcă să aducă faimă Lituaniei este un soi de tradiţie locală. Eurodeputatul şi filozos Leonidas Donskis se miră câteodată fiindcă Lituania tot nu-i recunoaşte pe Litvak [evreii lituanieni] ca semeni de-ai lor, aceştia numărându-se totuşi printre cei care au înscris Lituania pe harta culturală a lumii din secolul XX, oameni precum pictorul Marc Chagall sau Chaïm Soutine.
"Dacă nu vrem să pierdem pe drum concetăţeni, trebuie să câştigăm acest război. Statul nostru este mic, şi trebuie să-l facem atractiv pentru ai noştri, dar nu numai. Dubla cetăţenie ar fi un avantaj competitiv", consideră antropologul Vytis Ciubrinskas.
"Moneda are două feţe"
Legea foarte strictă privind cetăţenia urmăreşte mai ales protejarea bunurilor lituaniene, fiindcă există teama ca foştii locuitori ai Lituaniei, acum de altă naţionalitate, şi în special evreii, să revină şi să-şi revendice fostele bunuri. Acesta este un secret destul de transparent.
Există numeroşi partizani ai unui etno-naţionalism, cum ar fi Tomas Baranauskas, lector în istorie. "Centrul problemei dublei cetăţenii nu se află în Legea cetăţeniei lituaniene, ci în faptul că cineva doreşte să devină un cetăţean lituanian fără a renunţa la cealaltă cetăţenie. Dar cetăţenia este un angajament faţă de un stat. Pot apărea conflicte. Cărei ţară ar trebui atunci să i se dovedească loialitatea?", se întreabă acesta.
"Am împins lucrurile prea departe, declară celebrul muzician Andrius Mamontovas. Orice emigrant care doreşte cetăţenia dublă ar trebui să poată o obţine. Când văd inscripţiile în limba lituaniană în Polonia, mi se umflă inima. Nimeni nu ar trebui să uite că moneda are două feţe".
