Emisii imposibile?

Sistemul ONU este atacat din lipsă de eficacitate, aspect care are un impact negativ asupra atât de mult lăudatei, până acum, scheme ETS. Comisia caută să protejeze sistemul emisiilor.

Publicat pe 9 septembrie 2010 la 14:56

Schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră (EU-ETS) reprezintă o politică pilot a UE pentru a reducerea emisiilor de gaze industriale cu efect de seră, nucleul - în visele Comisiei Europene - unui sistem global de plafonare a sistemului de comercializare. Uriaşa implicare a capitalului politic European în această schemă a determinat-o pe Connie Hedegaard, comisar european pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, să vorbească la începutul noii sesiuni parlamentare despre daunele colaterale ale ETS şi criticile primite de ONU în privinţa comerţului cu carbon.

Suspiciunile au căzut asupra Mecanismului Dezvoltării Nepoluante (CDM) al ONU, sistem care permite unor poluatori din ţările bogate să pună reducerea cantităţilor de emisiuni de gaze poluante sub protecţia protocolului de la Kyoto, prin finanţarea unor proiecte de dezvoltare a energilor nepoluante în ţările în curs de dezvoltare. Eficacitatea sistemului este contestată de militanţii ecologisti care susţin că anumite proiecte CDM încurajează producătorii mai degrabă să producă gaze poluante decât să le reducă.

HFC- 23, de 11 700 de ori mai periculos decât CO2

Comisia este din ce în ce mai nerăbdătoare de a avea o confruntare cu secretariatul ONU în legatură cu eşecul reformei CDM, care a costat 1,9 miliarde euro în 2009. Sistemul, menit a fi un cerc virtuos, permite ţărilor bogate să îşi realizeze obiectivele climatice la cel mai mic cost posibil, în timp ce economiile în dezvoltare, avide de energie vor primi o infuzie de capital pentru a deveni verzi. Dar nenumărate eşecuri au fost semnalate de către criticii sistemului. De o atenţie particulară au beneficiat proiectele CDM de distrugere a "gazelor cu efect de super seră" HFC- 23 - un sub-produs al gazelor refrigerante care este de 11 700 ori mai periculos decât CO2.

Proiectele CDM de eliminare a acestor gaze au devenit foarte populare. Dar CDM Watch, un grup de militanţi situat în Germania, acuză fabricanţii de "joc cu sistemul" deoarece prin producerea de mai multe gaze HFC-23, aceştia pur si simplu câştigă mai mult decât dacă l-ar distruge.

Newsletter în limba română

Biroul executiv al ONU pentru CDM a respins aceste critici şi a citat diverse garanţii legate de prevenirea producerii de efecte perverse. Dar a recunoscut că nivelul de respectare al acestor garanţii trebuie verificat. Comisia vrea ca acţiunile ONU să fie mai dure. Timiditatea UE este de înţeles. Europa este de departe cel mai mare cumpărător de credite CDM şi există suspiciuni legate de faptul că valoarea lor afectează ETS.

Credibilitatea şi reputaţia sistemului european au primit o lovitură acum câteva zile când guvernele au distribuit prea multe credite, ceea ce a făcut ca preţul carbonului să scadă dramatic. Sistemul de recuperare a fost la început haotic, dar nervozitatea actuală a investitorilor este generată de alte cauze. Piaţa CDM a pierdut 59% din valoarea sa în perioada 2008 -2009, o consecinţă atât a diminuării economice cât şi a derivei în negocierile internaţionale privind climatul (vezi caseta), care au dat naştere la incertitudini legate de viitorul CDM. "Încrederea în piaţă este la un nivel foarte redus". International Emissions Trading Association [Asociaţia Internaţională a Comerţului cu Emisii] a trimis o scrisoare lui Hedegaard, în august, în care cerea o mai mare claritate în privinţa intenţiilor Comisiei asupra CDM.

CDM nu se adresează ţărilor sărace

Hedegaard se concentrează pe susţinerea integrităţii ecologice a CDM. Aceasta a cerut angajaţilor săi să vină cu măsuri care să asigure că poluatorii ETS au recurs doar la calitate înaltă iar proiectele lor de mediu sunt credibile. Aceasta ar însemna interzicerea participării ETS la anumite proiecte (cum ar fi proiectul HFC-23) sau fixarea preţurilor astfel încât proiectele de gaz industrial să fie mai puţin costisitoare şi prin urmare mai puţin atractive pentru investitori. In această toamnă este aşteptat un proiect de lege.

Dar Comisia are şi alte probleme serioase cu CDM. Cea mai mare parte a acestor fonduri merg spre China şi India, foarte puţine sunt îndreptate spre ţări sărace, în special spre ţări din Africa. Mai mult, precum afirma un funcţionar superior, "CDM nu incită ţările dezvoltate să elaboreze o plafonare a comerţului". Comisia ar prefera să încheie "acorduri sectoriale" cu marile economii în dezvoltare, ceea ce înseamnă că banii europeni merg spre ţările în dezvoltare, pentru reducerea emisiunilor industriilor puternic consumatoare de energie cum ar fi siderurgia ori industria chimică. Mulţi bani cu titlu de CDM vor fi în aceste condiţii disponibili pentru ţările cele mai puţin dezvoltate, care au mai multă nevoie de fonduri externe.

Rolul Europei, acela de cel mai mare cumpărător de credite CDM, oferă Comisiei o anumită influenţă asupra modului în care sistemul este reformat. Stig Schjolset, analist senior la Point Carbon, sublinează faptul că cererea Europei de credite CDM dă Europei o "monedă de schimb" în negocierile internaţionale, la care nu va renunţa fără a primi altceva în schimb, cum ar fi obiective mult mai ambiţioase. Dar Comisia va trebui să se joace cu acest tip de negociere comercială pentru a menţine încrederea investitorilor în viitorul pieţelor de carbon din Europa. O mişcare greşită şi această schemă de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră (ETS), atât de dragă UE, ar putea exploda.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect