Cu o largă majoritate, Camera Reprezentanţilor din Parlamentul olandez aprobă aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană. În cursul unei dezbateri privind tratatul de ratificare necesar aderării, doar PVV [Partidul pentru Libertate – partid naţionalist olandez, condus de Geert Wilders] şi SP [Partidul Socialist] au fost împotrivă.

E bine că există un mare sprijin parlamentar pentru aderarea fostei republici iugoslave la UE. După căderea Zidului Berlinului din 1989, este vorba de o datorie de onoare a “vechii” Uniuni Europene– deci şi a Olandei – faţă de această ţară balcanică. În plus, Europa are tot interesul să susţină stabilitatea unei regiuni care a fost devastată de război cu doar douăzeci de ani în urmă. Calitatea de membru al Uniunii Europene oferă, în acest sens, una dintre cele mai bune garanţii.

Dar şi această procedură de aderare la Uniune lasă un gust amar. Era de aşteptat ca Uniunea să fi învăţat ceva din eşecul reprezentat de România şi de Bulgaria. Aceste două ţări au devenit, în 2007, membre UE fără să fi fost pregătite. Regulile clare ale Uniunii privind admiterea de noi membri au fost trecute cu vederea din raţiuni politice. Consecinţa a fost că, la şase ani de la aderare, România şi Bulgaria încă luptă cu un stat de drept nefuncţional, măcinat de corupţie masivă.

În interiorul Uniunii Europene, cabinetele olandeze succesive au pledat, pe bună dreptate, pentru respectarea cât mai strictă a aşa-numitelor criterii de la Copenhaga; aceste criterii formulează condiţiile pe baza cărora statele nou-venite pot adera la Uniune. Examinatorii sunt fără îndoială mai critici faţă de Croaţia, iar procedeele de control au fost şi ele perfecţionate.

Fără cale de întoarcere

În acelaşi timp însă nu e greu să constaţi că, deşi mai sunt doar şase luni până la data preconizată a aderării (1 iulie), Croaţia nu şi-a rezolvat încă toate problemele. În octombrie trecut, Comisia Europeană a identificat, în raportul ei periodic, încă vreo zece puncte care se cereau ameliorate. Următorul raport al Comisiei, anunţat pentru luna martie, va lămuri definitiv situaţia.

Camera Reprezentanţilor doreşte ca guvernul să valideze ratificarea numai dacă acest raport nu va semnala neajunsuri. Sprijinul “condiţionat” al Camerei nu respectă ordinea firească a lucrurilor. Camera ar fi trebuit să aştepte raportul înainte să se pronunţe.

În schimb, multe state-membre UE au luat-o înaintea Olandei aprobând aderarea Croaţiei. Nu există cale de întoarcere sau, cum se întâmplă adesea în UE: trenul nu mai poate fi oprit. Dar tocmai acest tren care duduie pe şine e una dintre cauzele cele mai importante care i-au făcut pe cetăţenii statelor membre să nu mai aibă încredere în Uniunea Europeană.