În 2010, un grup de studenţi de la Universitatea Aalto, de lângă Helsinki, s-a angajat în ceea ce urma să fie cea mai constructivă acţiune de activism studenţesc din istoria genului. Ei au fost cuceriţi de puterea spiritului antreprenorial în decursul unei vizite la Massachusetts Institute of Technology. După ce s-au întors acasă au organizat o "vară a start-up-urilor" pentru a propovădui ideea că viitorul Finlandei se află în noile întreprinderi, şi nu în vechii giganţi. Vara start-up-urilor s-a transformat într-un anotimp al inovării.

Sauna start-up-urilor – un catalizator de afaceri, care este condus, încă, de tineri entuziaşti, dar este finanţat deja de guvern, de mediul de afaceri şi de cel academic, ocupă un hangar dezafectat aproape de universitate. Oferind o gamă largă de servicii: spaţiu de lucru, coaching pentru antreprenorii în devenire, excursii de studiu la Silicon Valley şi multe alte oportunităţi de contacte (printre care multele... saune ale "Saunei").

Dependenţă periculoasă

Stăpânii Saunei au o înţelegere a antreprenoriatului cu mult în avans faţă de epoca lor. Ei recunosc că inovarea înseamnă mai mult decât doar noile tehnologii. Ei înţeleg importanţa relaţiei între proiectare şi concretizarea ideilor. Ei îşi dau seama că promovarea spiritului antreprenorial este o chestiune de schimbare a culturii la fel de mult pe cât de injectare de fonduri. Ei privesc la fel de mult către Rusia şi ţările baltice cât către Boston şi San Francisco.

Revoluţia studenţească a făcut parte dintr-un proces pe scară largă de regândire a bunei relaţii între guvern şi mediul de afaceri. Acest proces a început în 2008, când guvernul finlandez a restructurat universităţile (şi a creat Aalto), într-o încercare de a stimula inovarea. Dar a fost accelerat de către problemele firmei Nokia. Finlanda devenise periculos de dependentă doar de această companie: în anul 2000 Nokia reprezenta 4% din PIB-ul ţării. Guvernul a vrut să amortizeze cât mai mult cu putinţă consecinţele declinului gigantului de telefonie mobilă şi să se asigure că Finlanda nu va mai ajunge niciodată din nou atât de dependentă de o singură companie.

Finlandezii au înfiinţat deci o agenţie de inovare şi tehnologie, Tekes, cu un buget anual de 600 de milioane de euro şi un personal de 360 de oameni. Ei au înfiinţat de asemenea un fond de capital de risc, Finnvera, pentru a ajuta companii în stadiu incipient. Piesa centrală a sistemului lor de inovare este un ansamblu de catalizatori de afaceri, finanţat parţial de către guvern şi parţial de către întreprinderi private, care acoperă fiecare domeniu important de afaceri şi oferă întreprinderilor cu potenţial mare de creştere sfaturi şi sprijin din partea unor oameni de afaceri experimentaţi şi a unor business angels.

Ca rezultat, Finlanda a devenit mult mai ademenitoare pentru pieţe şi antreprenori. Ea a produs un număr impresionant de start-up-uri, printre care 300 fondate de foşti angajaţi Nokia. De exemplu Microtask permite externalizarea muncii de birou. Zen Robotics este specializată în automatizarea reciclării.Valkee face un dispozitiv menit să înveselească posomorârea iernatică cu raze puternice de lumină pulsate în canalul auditiv. Ţara şi-a încropit astfel o zestre tehnologică, ca de exemplu un blog de tip TechCrunch (Arctic Startup) şi un nume de... vale (Arctic Valley). Este acum la modă să se spună că declinul Nokia este "cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată acestei ţări".

Un uriaş al curăţeniei

Noua Finlandă este deosebit de mândră de industria ei a jocurilor video, în plină expansiune, incluzând companii de succes precum Rovio Entertainment, creatoarea jocului Angry Birds şi susţinătoare importantă a Start-Up Sauna, şi Supercell, creatoarea jocului Clash of Clans. Mulţi dintre antreprenorii cei mai interesanţi ai regiunii operează la nivelul cel mai de jos al gamei tehnologice, adeseori pentru a ajuta părinţii să gereze problemele practice ale împăcării muncii cu normă întreagă şi a vieţii de familie. Niklas Aronsson, co-fondator al unei companii numite Linas Matkasse, a aplicat cinelor familiale modelul do-it-yourself, de tip IKEA. El oferă pungi care conţin toate ingredientele necesare pentru o masă, tăiate şi gata de gătit.

Monica Lindstedt, fondatoare a companiei Hemfrid, se ocupă de asemenea cu câştigarea timpului. Ea şi-a transformat compania într-un gigant al curăţeniei menajere, aplicând tehnici profesioniste de management şi convingând întreprinderile ca serviciile aduse de ea să fie incluse în beneficiile în natură acordate de întreprinderi angajaţilor lor. Hemfrid a convins guvernul să considere curăţenia menajeră drept avantaj deductibil fiscal, asemeni unui autoturism de întreprindere. Hemfrid are acum 10 000 de clienţi regulaţi şi 1326 de angajaţi, dintre care 70% sunt născuţi în străinătate.

Vechi ampioni de nivel mondial dar şi tineri

În ciuda acestei energii antreprenoriale, regiunea nordică întâmpină încă greutăţi când vine vorba să transforme start-up-urile în companii durabile. Există prea multe exemple de antreprenori de succes care şi-au lăsat baltă întreprinderile şi au plecat din ţară. Printre aceştia se numără nu numai membri ai generaţiei postbelice precum Ingvar Kamprad, fondatorul gigantului IKEA (care locuieşte în Elveţia), şi Hans Rausing, fondatorul Tetra Pak, o uriaşă companie de ambalaje (care a plecat să trăiască în Anglia), ci şi membri ai noii generaţii. Prea multe start-up-uri de succes aleg în continuare să se vândă unor multinaţionale străine (în special americane) mai degrabă decât să devină campioni locali.

Şi totuşi, există motive de a spera că explozia antreprenorială va produce o nouă generaţie de campioni de nivel mondial. Antreprenorii din regiune, specializaţi în domeniul unui stil mai bun de viaţă au o şansă de a deveni moguli mondiali din acelaşi motiv pentru care dl Kamprad a reuşit atât de bine: fiindcă sunt pe vârful valului schimbărilor demografice. Iar antreprenorii high-tech ai regiunii au o şansă de a fonda societăţi durabile deoarece construiesc întreprinderi stăpânind în acelaşi timp tehnologia.