A devenit o tradiţie: şefii de stat şi de guvern europeni se întâlnesc pentru un prim summit, care scoate în evidenţă neînţelegerile şi care eşuează. O a doua întâlnire permite în general găsirea compromisului necesar pentru a merge mai departe. Aşa se va întâmpla probabil şi cu Consiliul European din 7 şi 8 februarie care trebuie să adopte bugetul UE pentru perioada 2014-2020, după un prim eşec în toamna anului 2012.

Cum rămâne cu mersul mai departe? Nimic extraordinar. Acest proiect de buget este o relicvă a trecutului. Are o structură veche de douăzeci de ani. El reprezintă mai puţin de 1% din bogăţia Uniunii. Şi este dominat de cheltuielile agricole şi de ajutoarele regionale, în timp ce proiectele de viitor sunt sacrificate, variabile de economisire.

Ajustări de suprafaţă

Cum am putea fi încântaţi de acest proiect? Francezii asigură că cheltuielile agricole sunt investiţii pentru viitor, dar nu demonstrează în fapte aceste afirmaţii, din moment ce exporturile lor agroalimentare sunt acum inferioare celor ale germanilor şi olandezilor. Ţările din Sud şi Est se luptă să apere ajutoarele regionale, dar acestea nu s-au dovedit a fi cu adevărat eficiente pentru a contracara criza euro. În schimb adevăratele investiţii de viitor sunt sacrificate: europenii sunt incapabili să lanseze adevărate programe de cercetare iar proiectele lor de infrastructură sunt practic o scoatere de la naftalină a celor propuse de Jacques Delors... în 1994.

Suntem îndreptăţiţi să ne aşteptăm la ceva mai bun decât atâta. Europa trece prin cea mai gravă criză economică şi socială de la Al Doilea Război Mondial încoace. Moneda ei aproape că s-a dus la fund. Şi totuşi, ea nu face decât ajustări de suprafaţă. Deşi partizanii unui buget generos au găsit o cauză justă în apărarea programului de schimburi universitare Erasmus, nu sunt nici ei-înşişi convinşi de valoarea adăugată a acestui buget.

A pregăti mai bine viitorul

Rezultatul este inevitabil: fiecare încearcă să îşi reducă contribuţia. David Cameron a salvat deja reducerea britanică. Nemţi, suedezi, olandezi şi austrieci încearcă să facă acelaşi lucru. Culmea cârpiturilor, se foloseşte diferenţa între cheltuieli promise şi cheltuieli efective pentru a împăca ţările contributoare şi ţările beneficiare.

Această târguială nu este demnă de Europa. Trebuie să regândim un buget care să pregătească un viitor, cu o adevărată solidaritate federală pentru regiunile afectate de şomaj masiv. Primindu-l pe François Hollande în Parlamentul European în sesiune la Strasbourg, deputaţii europeni au avertizat că, în starea actuală, ei vor respinge bugetul. Şi au dreptate. Astfel Europa nu ar fi lipsită de resursele sale, fiindcă bugetul ar fi prelungit identic în fiecare an.

Europenii ar trebui să profite de alegerile din 2014 pentru a-şi clarifica ambiţiile lor bugetare colective. Noul Parlament şi noua Comisie vor dispune astfel de un mandat pentru a făuri viitorul. În sfârşit.