De la stânga la drepta: Candidatul la postul de cancelar Peer Steinbrück (SPD), fostul ministru al Educaţiei Annette Schavan, deptatul FDP Rainer Brüderle (sus), fostul ministru al Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg

În țara oamenilor de bine

Mici pași greșiți pot să provoace o reacție uriașă în Germania. Miniștrii se împiedică pe rând în scandaluri legate de lucrări de doctorat copiate sau de invitații de călătorii în locuri îndepărtate. De ce sunt germanii atât de sensibili?

Publicat pe 15 februarie 2013 la 13:27
De la stânga la drepta: Candidatul la postul de cancelar Peer Steinbrück (SPD), fostul ministru al Educaţiei Annette Schavan, deptatul FDP Rainer Brüderle (sus), fostul ministru al Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg

Scandal! Șeful grupului parlamentar FDP Rainer Brüderle a declanșat o dezbatere uriașă despre sexism pentru că i-a făcut o aluzie [unei jurnaliste] și a aruncat o privire pe sânii ei.

Scandal! Annette Schavan nu a lucrat corect la teza ei de doctorat. Ea a trebuit să-și dea demisia, dar a făcut, după părerea multora, o treabă bună ca ministru al Educației.

Scandal! Candidatul la postul de cancelar Peer Steinbrück (SPD) a câștigat adițional 1,25 milioane de euro, dar legal, și a plătit corect taxe pe acești bani.

Scandal! Fostul președinte al Republicii Horst Köhler a indignat întreaga Germanie pentru că a spus într-o vizită în Afganistan că Bundeswehr-ul urmărește acolo și interese economice, ceea ce era exprimat similar într-un document al Ministerului Apărării.

Newsletter în limba română

Scandal! Președintele Christian Wulff și-a pierdut funcția pentru că i s-a imputat că ar putea fi coruptibil, dar este vorba până la urmă de doar 400 de Euro.

O substanță patetică

Cine se uită la scandalurile politice naționale ale legislaturii care se termină acum găsește o substanță patetică. Acest lucru este valabil și pentru retragerea ministrului Apărării Karl-Theodor zu Guttenberg, care a fraudat la lucrarea sa de doctorat. În străinătate oamenii se amuză de faptul că germanii se revoltă pentru astfel de lucruri. Fie sunt foarte înguști la minte sau atât de răsfățați încât trebuie să atace și pași greșiți minimali pentru a se putea mânia.

Alții au de oferit fapte mai sălbatice. Fostul ministru austriac Ernst Strasser a fost condamnat deocamdată la patru ani de închisoare pentru luare de mită. Francezul Dominique Strauss-Kahn, odinioară aspirant la președinție, a fost suspectat că a vrut să facă sex oral cu o menajeră. Fostul premier italian Silvio Berlusconi este acuzat de abuz de putere și de complicitate la corupere de minori. În plus, el este amenințat cu patru ani de închisoare pentru evaziune fiscală.

Germania în schimb este o țară idilică de trenulețe de jucărie. Dar nu este liniștită. Despre cazurile menționate toate media politice au relatat pe larg, au adunat detalii și au găsit titluri ascuțite. Cetățenii s-au arătat impresionați de toate astea iar politicienii au scăzut în sondaje. Pentru atât de puțin?

O țară se oglindește în scandalurile ei politice. Caracterul unei națiuni se arată în momente de indignare. La fel și în cele de lipsă a indignării. Psihanalistul italian Sergio Benvenuto a scris în 2010 în Lettre International despre Italia că Berlusconi face politică pentru barurile sportive, pentru “împărăția incorectitudinii politice”, unde oamenii sunt din topor, unde politicienii sunt urâți, dacă nu sunt atât de nepolitici ca Berlusconi. Astfel a explicat Benvenuto de ce Berlusconi a rezistat atâta la putere.

Barul în care se urmăresc meciuri nu este locul pentru care se face politică în Germania. Centrul Germaniei este supermarketul cu produse ecologice, unde femeile și bărbații lucrează la o lume mai bună prin cumpărături. Aici domnesc principiile responsabilității, sensibilității și corectitudinii. Este o lume curată, nu una viciată precum cea a barurilor sportive. Supermarketul bio are un prag mult mai jos pentru ceea ce înseamnă scandal politic.

Sensibilitate în probleme de război

Unde sunt sensibilitățile? În cazurile Schavan (CDU) și Guttenberg (CSU) este vorba despre integritate. Politicienii nu trebuie să mintă și nu trebuie să poarte titluri pe care nu le-au meritat.

Cuvintele lui Horst Köhler au putut fi transformate în scandal pentru că în Republica Federală există o mare sensibilitate în probleme de război. După cele două Războaie Mondiale, această națiune nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu angajamentele și operațiunile de luptă. Dacă în plus este vorba despre apărarea unor interese economice, acest lucru este absolut insuportabil pentru că germanii suportă războiul doar atunci când el servește unor scopuri care nu pot fi contestate din punct de vedere moral. Interesele economice sunt suspecte națiunii economice Germania. În scandaluri se dezvăluie adesea o dublă măsură.

În cazurile Wulff (CDU) și Steinbrück (SPD) este vorba despre bani și despre suspiciunea că politicienii își pot permite un stil de viață care-i îndepărtează de masele largi. În plus, Wulff este suspectat că a acționat într-un mod corupt. Germaniei îi place să se considere o țară curată în care lucrurile funcționează bine pentru că nu se dă mită. Germania se autopercepe și ca o țară aproape egalitară în care bogăția este criticată.

Toate astea puse laolaltă dau imaginea unei națiuni care vrea să fie corectă cu banii, cu războiul, cu biografiile, care prețuiește coeziunea socială și care nu vrea o ceartă mânioasă. Noi suntem eternii cuminți.

Faptul că un mic scandal poate să se răspândească mult ține pe de-o parte de faptul că în țara noastră chestiunile politice importante nu polarizează. Există un consens al partidelor democratice în legătură cu politica europeană de criză, cu ieșirea din energia nucleară și trecerea la regenerabile. Pe de altă parte foarte rar se declanșează scandaluri politice mari în Germania. Dacă ministrul finanțelor Wolfgang Schäuble ar fi prins cu evaziune fiscală, veniturile suplimentare ale lui Steinbrück sau lucrarea de doctorat a lui Schavan ar deveni subiecte pentru ultimele pagini ale ziarelor.

Un sistem de alarmă timpurie

Această sensibilitate poate desigur să pară ridicolă, dar în cel mai bun caz servește prevenției, confirmării standardelor care au făcut din această țară una dintre cele mai bogate din lume și una dintre cele care funcționează cel mai bine. În rezistența contra lucrurilor mici stă frica de lucrurile mari. Ea acționează ca un sistem de alarmă timpurie.
Temperamentul german n-ar face față unor condiții italiene. Supermarketul bio este și un loc nervos: în sensul - Să sperăm că nu se întâmplă nimic rău în lume.

Fără îndoială în corectitudinea exagerată există și o onestitate. Dar aceasta nu este neapărat atractivă, iar aici există un mare dor de Italia și de sălbăticie, dar în caz de nevoie germanii ar prefera să se supună tot justiției germane.

După unitățile de măsură de aici, erorile politicienilor germani pun problema adecvării unui om politic la funcția pe care o ocupă. Astfel scandalurile servesc cernerii: cine este potrivit pentru o funcție înaltă și cine nu este.

Faptul că standardele în Germania sunt atât de înalte nu este un motiv de a ne simți mai bine. Ele sunt expresia unei necesități. În barul sportiv atmosfera este cu siguranță de multe ori mai veselă și mai amuzantă decât în supermarketul de produse bio, dar germanii trebuie să fie corecți mai ales pentru ca să se poată suporta.

Istorie

Nepătata universitate germană

Două litere, un punct şi o foarte lungă poveste. "În Dr. german [doctor] se află de fapt mai multe sute de ani de istorie culturală", afirmă Süddeutsche Zeitung. Cotidianul din München explică de ce un titlu universitar căpătat prin mijloace necinstite a dus la căderea ministrului Annette Schavan.
Pentru nemţi, acest titlu conferă celui care îl poartă "un fel de nobleţe" moştenită din secolul XIX, epocă în care Universitatea era cea mai importantă instituţie comună tuturor statelor germanofone, notează SZ.
Contrat italienilor, pentru care comedia veneţiană îşi bate joc de "dottore", austriecilor, al căror "Dr" satisface gustul cotidian pentru mărire, francezilor, pentru care "o şcoală de prestigiu" valorează mai mult decât o Universitate, sau britanicilor, care se uită mai mult la numele şcolii decât la diploma aferentă, nemţii sunt convinşi că "universitatea germană este singurul şi unicul lor al ştiinţei". Chiar dacă "realitatea de azi nu mai corespunde" acestei idei.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect