Mitrovica (Kosovo), în timpul sărbătoririi celei de-a treia aniversări a declaraţiei de independenţă a fostei provincii sârbeşti, în 17 februarie 2011.

Europa dă testul de “edificare a unui stat”

Fosta provincie sârbă îşi va sărbători pe 17 februarie a cincea aniversare a independenţei sale. În timp ce misiunea civilă europeană intră în ultimul său an la faţa locului iar elitele locale se dovedesc a fi la fel de corupte ca întotdeauna, ne putem întreba dacă s-a construit cu adevărat un stat de drept la Priştina.

Publicat pe 15 februarie 2013 la 15:23
Mitrovica (Kosovo), în timpul sărbătoririi celei de-a treia aniversări a declaraţiei de independenţă a fostei provincii sârbeşti, în 17 februarie 2011.

Vă amintiţi de Kosovo? Războiul din 1999. Bombardamentele NATO împotriva Serbiei. Desfăşurarea unei forţe internaţionale, KFOR, şi stabilirea unui protectorat sub egidă ONU. Apoi, pe 17 februarie 2008, proclamarea independenţei, astăzi recunoscută de aproape 100 de ţări. În aceeaşi mişcare, Uniunea Europeană (UE) a preluat ştafeta din mâinile ONU creând cea mai importantă misiune civilă din istoria ei, Eulex. Supravegherea internaţională s-a încheiat în septembrie 2012. Rezumată astfel, povestea pare liniară. Ea evocă o emancipare. Dar detaliile aduc o nuanţare. Pe coperta din spate a noului cod de procedură penală se află logo-ul Departamentului de Stat al SUA.
Am văzut situaţia din Afganistan şi Irak: câştigarea păcii este mult mai complexă decât câştigarea războiului. Şi în Kosovo, apar din nou întrebări privind subiectul "nation building" ("construcţia unui stat"), al costului (peste 600 de milioane de euro în cinci ani pentru Eulex, misiunea europeană de poliţie şi justiţie), şi al metodelor. Care este preţul stabilităţii şi păcii atât de râvnite, după războaiele sângeroase din anii 1990? Iar în privinţa acestui subiect, îndoielile nu încetează să crească: UE se pare că ar închide un ochi în lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate. Prioritatea este dialogul între Kosovo şi Serbia, iniţiat în martie 2011. "Toţi par dezamăgiţi de Eulex, începând cu statele membre şi până la autorităţile locale", recunoaşte slovenul Samuel Zbogar, reprezentant special al UE la Priştina. "Dar cei care cred că este suficient de a aduce judecători şi poliţişti pentru ca totul să se schimbe dintr-o dată greşesc. Trebuie ceva timp".

Administrare haotică

Anii au trecut şi dezbaterea s-a întins. În toamna anului 2012, Curtea Europeană de Conturi a predat un raport critic privind rezultatele Eulex. Ministrul german al Apărării, Thomas de Maizière, a încălcat un tabu diplomatic, afirmând că misiunea ar avea nevoie de "un nou început, de oameni noi, de o nouă structură şi de un nou nume". Berlinul este iritat de prezenţa prelungită a forţelor NATO în Kosovo (KFOR, cu 5 500 de soldaţi), dintre care aproape un sfert sunt germani.
Prima slăbiciune a misiunii Eulex este politică: ea trebuie să ajute un stat pe care cinci membri ai UE refuză să-l recunoască. A doua este teritorială. Misiunea nu poate funcţiona cum trebuie în localităţile din nordul Kosovo, populate de sârbi. Maşinile oficiale Eulex nu pot întotdeauna trece de barajele ridicate pe drumuri. Martorii sunt intimidaţi sau ostili misiunii. Iar supraetajarea mai multor administraţii generează haos. Şi cum să aplici legea neştiind pe care să o aplici?
În sfârşit, vin specificităţile construcţiei statale. Expatriaţii din Eulex, bine plătiţi (în medie 8 000 de euro pe lună), răspund mai degrabă guvernului lor decât ierarhiei misiunii. Şederea lor în Kosovo este prea scurtă - un an sau doi - pentru ca ei să ajungă să se familiarizeze cu dosarele şi mentalitatea, deşi mulţi au lucrat în Unmik, misiunea ONU în Kosovo. Colegii lor kosovari nu sunt pregătiţi să preia ştafeta. Aproape 80% dintre ei au fost formaţi sub vechiul regim iugoslav, şi apoi au cunoscut mai mulţi ani fără activitate. După o scădere de 25% din efective în 2012, ideea unei restructurări a misiunii Eulex este pusă pe masă. Deşi sfârşitul acesteia a fost stabilit pentru iunie 2014, este totuşi puţin probabil. Justiţia din Kosovo nu are nici libertatea, nici mijloacele, nici competenţele de a conduce singură anchetele sensibile.

Kosovo, teatru al reformelor statale şi relaţionale

Două procese au loc în Kosovo. Primul, sub egida Eulex, este de a construi un stat de drept. Ceea ce necesită decenii. Al doilea este normalizarea relaţiilor dintre Belgrad şi Priştina, cu sprijinul executivului de la Bruxelles, care va conduce într-o bună zi aceste ţări către UE. Aceste două procese sunt incompatibile. Informaţiile de care dispun Eulex şi serviciile occidentale în materie de corupţie şi mare criminalitate sunt covârşitoare. Acestea implică elita politică kosovară, în jurul primului ministru Hashim Thaci, fie exact pe cei care sunt însărcinaţi cu normalizarea. Este greu de a nu vedea o asemănare cu clanul preşedintelui Karzai, în Afganistan.
"Judecătorii locali sunt supuşi la presiuni din partea politicienilor, dar şi Eulex, din partea celor de la Bruxelles", rezumă cercetătorul kosovar Shpend Kursani, de la institutul Kipred, autor al unui raport asupra misiunii europene. "Dacă stabilitatea şi obiectivul dialogului ar fi fost puse în pericol de anchete, biroul dnei Ashton [Înalt Reprezentant pentru Afaceri externe al UE] ar spune ceva". Hashim Thaci este omul Occidentului, în lipsă de o alegere mai bună. Mai ales că există o penurie de personal politic. După război, ofiţerii Armatei de Eliberare a Kosovo-ului (UCK), încă tineri, au preluat puterea. Cultura dreptului şi bunăstării populaţiei rămân abstracţii.
"Numai peştii mici merg la închisoare, nu şi rechinii", adaugă Albin Kurti, liderul mişcării naţionaliste Vetëvendosje. Albin Kurti cere profesori şi medici europeni mai degrabă decât judecători şi poliţişti. Figură importantă a societăţii civile, Avni Zogiani împărtăşeşte aceste îndoieli cu privire la motivaţiile misiunii Eulex. "Li s-au înmânat dosare, dovezi, spune directorul organizaţiei COHU, supraveghetor al luptei împotriva corupţiei. Ei au condus anchetele, dar la sfârşit nu au inculpat pe nimeni. Eulex acordă impunitate celor din elită care dau dovadă de obedienţă".

Serbia-Kosovo

Newsletter în limba română

Nicio adeziune fără discuţii prealabile

Reglementarea conflictului dintre Belgrad şi Priştina este "o condiţie esenţială pentru obţinerea unei date pentru debutul negocierilor de adeziune a Serbiei la UE, ca şi pentru un eventual acord de stabilizare şi asociere între Uniune şi Kosovo", aminteşte Danas, la Belgrad.
iscuţiile dintre conducătorii celor două ţări, demarate în octombrie trecut sub egida UE, trebuie să se reia în 19 februarie, la Bruxelles. Primul ministru sârb, Ivica Dačić, trebuie să îl întâlnească pe omologul său kosovar Hashim Taci la Bruxelles, în prezenţa Înaltului Reprezentant pentru Afaceri externe al UE, Catherine Ashton. În centrul discuţiilor, explică Danas, "problema regiunii de Nord a Kosovo, locuită în majoritate de sârbi, care nu recunosc instituţiile kosovare".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect