Rezultatul votului suedez face din Suedia un simbol al profundelor schimbări profunde care, în ultimii ani, remodelează peisajul politic al acestei Europe de nord, odinioară imunizată împotriva furtunilor, nevrozelor şi temerilor endemice pentru zonele de sud şi de est ale Vechiului Continent. Întrucât ceea ce reiese din alegeri merge dincolo de o simplă răfuială sau de o mişcare de voci de la stânga spre dreapta.

Primul element impresionant este într-adevăr confirmarea a ceea ce The Economist numeşte "ciudata moarte a social-democraţiei suedeze". De ani de zile, socialiştii din Europa – şi de aiurea – au admirat şi contemplat în naţiunea-lider a Scandinaviei un socialism democratic auster dar în acelaşi timp generos, capabil de a menţine un impozit foarte solicitant, cheltuieli publice masive, o economie sănătoasă şi un nivel de trai ridicat. Ţările vecine şi "verişoare", Finlanda, Danemarca, Norvegia şi chiar şi Olanda au încercat să imite lecţia cu succes, care conţinea de asemenea o remarcabilă – şi uneori îndrăzneaţă – toleranţă în domeniul drepturilor civile, acordate naţionalilor ca şi imigranţilor.

Suedezii sunt obosiţi de un model socialist indulgent cu străinii

După asasinarea misterioasă a prim-ministrului Olof Palme în 1986, niciodată pe deplin elucidată, primele umbre au început să plutească peste paradisul social-democrat de la Stockholm. In stabilitatea politică au început să apară lacune, conservatorii au ajuns în guvern şi, în 1994, Suedia a semnat aderarea sa la Uniunea Europeană. Odată cu extinderea treptată a UE spre Europa de Est post-comunistă, suedezii, obosiţi de modelul socialist prea strict cu compatrioţii şi prea indulgent cu străinii, au fost şi ei confruntaţi cu două probleme insidioase pe care continentul le cunoaşte de mai mulţi ani : criza economică dublată de o criză necontrolată a imigraţiei.

Din punct de vedere economic, conservatorii moderaţi ai lui Fredrik Reinfeldt, la putere din 2006, au reuşit să înfrunte criza cu înţelepciune şi competenţă, fără a demonta bazele sistemului social-democrat, corectându-şi în acelaşi timp excesele ideologice şi înmuind cu măsuri liberale marjele de manevră pentru sectorul privat. Compromisul a funcţionat, PIB-ul a crescut, iar şomajul a scăzut. Astăzi, Suedia se află printre primele economii ale lumii. Contrastul cu dificultăţile mai multor ţări europene este mai mult decât remarcabil : este aproape copleşitor.

O nevroză în civilizaţiile deschise din punct de vedere cultural

Dar, în final, acelaşi pericol care turmentează ţările scandinave şi multe alte state europene a ajuns să lovească în cele din urmă şi această Suedie redresată şi stabilizată din punct de vedere economic. Acum există o nevroză deosebit de puternică la Stockholm, Helsinki, Copenhaga, Amsterdam, în Flandra: exact în locurile de origine ale celor mai avansate civilizaţiilor nordice, cele care, până alaltăieri, erau cele mai deschise din punct de vedere cultural spre toleranţă şi coexistenţă cu străinii, cu exilaţii, cu imigranţii în căutare de hrană şi protecţie. Moştenirea de toleranţă, de caritate, transmisă acestor terenuri nordice glaciale de protestantism şi social-democraţie, practic s-a inversat, în mare parte din teama de migranţii care rătăcesc şi se îmbulzesc astăzi la porţile Vechiului Continent. Scurt-circuitul cauzat de teama invaziilor străine – o teamă ancestrală pe care de multe ori o numim prea uşor "xenofobie" – creşte în acest moment chiar şi în atât de civilizata Suedie, o contrapartidă politică. Aici într-adevăr a avut loc încă o nenumărată "primă oară", cu trecerea pragului electoral de 4% de către extrema dreaptă a lui Jimmie Aakesson şi jenanta intrare în Parlament a partidului său.

Nu se ştie ce se poate întâmpla în următoarele câteva zile la Stockholm. Se ştie însă că frica se răspândeşte în Nord. În Finlanda, adevăraţii finlandezi, care exaltă "demnitatea tradiţiilor forestiere". În Danemarca, Partidul Poporului Danez, care îşi bazează campania pe "pericolul imigranţilor" este în plină ascensiune. În Olanda, Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders are 24 de locuri în Parlament şi menţine legături din ce în ce mai strânse cu consanguinii flamanzi din Vlaams Belang. Toţi, inclusiv naţionaliştii radicali din Budapesta şi Bucureşti, se vor întâlni la sfârşitul lunii octombrie la Amsterdam, pentru a-l celebra pe legendarul Wilders.

Cazul suedez nu este aşadar izolat. Europa s-a micşorat, în timp ce teama, care ar trebui să fie analizată şi nu doar pusă deoparte în numele unui "politic corect" anemic, creşte şi se răspândeşte. A condamna "răul" în bloc nu este de ajuns. Ar trebui să încercăm, de asemenea, să explicăm cum şi de ce s-a ridicat de la Marea Baltică la Dunăre.