Ne învârtim, se pare, în jurul unei deja obositoare – dar extraordinar de importante – saga şi anume procesul de ratificare al Tratatului de la Lisabona de către Irlanda. Ce trebuie partenerii noştri europeni să facă pentru noi? Nu e dificil de observat că ne-am dat în spectacol. Unii dintre aceştia ne consideră nişte copii răsfăţati despre care ei credeau că s-au transformat în adulţi maturi, deştepţi şi de succes; înainte de a recădea în copilărie.

Am “smuls” o decizie a Consiliului Europei care statuează ceea ce toată lumea ştie – amintim aici că Lisabona nu aminteşte nimic despre avort, nu are nici o implicaţie cu sistemul de impozitare şi nu va schimba nimic în ceea ce priveşte sistemul de apărare (Irlanda este o ţară neutră – nota editorului). În ceea ce priveşte sistemul de apărare, nu dorim sa schimbam nimic din cauza Tratatului de la Lisabona. Nu vrem să fim implicaţi în nimic din ceea ce nu vrem. Aici nu este şi nu va exista o armată a Europei şi nu vor exista înrolări într-o armată europeană non existentă.

Desigur, nici una din aceste probleme anti nu au însemnat o iotă, până în vinerea deciziei summitului care a eliminat cererile rejecţioniştilor. UE şi Guvernul au “minţit media şi masele” titra Platforma Naţională, vehicolul principal de informare al redutabilul Anthony Coughlan. Garanţiile legale sunt un exerciţiu în “manipularea inteligentă creată pentru a induce în eroare publicul”, conform părerii Patriciei McKenna, care tocmai a pierdut alegerile pe lista MEP.

Grupul celor care au votat Nu este divizat în diverse grupări între care există uriaşe diferenţe de opinie, sugerând că nivelul zgomotului pe care îl fac este disproporţionat comparativ cu numărul de persoane implicate. Comentariile conducătorului Verzilor McKenna au fost exprimate prin intermediul PANA, Alianţa pentru Pace şi Neutralitate. PANA, care se vede pe sine ca un garant al adevăratei neutralităţi a Irlandei, are 26 de membri afiliaţi pe situl său web. Acestea includ Liga Celţilor, Comitetul de Salvare Irlandeză El Salvador, al cărui site web a fost actualizat pentru ultima dată în octombrie 2002. Ce să mai spunem de Grupul de Solidaritate Irlandezo Algerian pe a cărui listă de suporteri figurează doi TD (membrii ai parlamentului Irlandez) care sunt morţi? Mai există de asememenea Grupul Suporterilor Cubanezi, Cetăţenii pentru Apărare şi Neutralitate, Partidul Comunist Irlandez, Uniunea Misionarilor Irlandezi, Femei în Media, Sinn Fein şi Partidul Verzilor.

Concluzia este urmatoarea. Indivizii implicati în grupări ca PANA sunt fără îndoială foarte motivaţi dar reprezintă ei majoritatea poporului Irlandez iar prin viziunea lor anti – UE reprezintă ei interesele poporului Irlandez? Timpul ne va da răspunsul la aceasta întrebare însă eu cred că nu. Saptamâna aceasta, Departamentul Afacerilor Străine va lansa situl www. Eumatters.ie (www. ProblemeUE.ie) ca parte a luptei guvernamentale pentru o mai bună distincţie între ceea ce reprezintă UE în realitate şi ceea ce este imaginar. O acţiune care ar fi trebuit să fie luată de mult.