Görlitz este oraşul cel mai oriental al Germaniei. Bogat în monumente istorice, îşi cultivă imaginea retro preparând în acelaşi timp viitorul împreună cu jumătatea sa poloneză de peste râu, Zgorzelec.

Dar Görlitz este în primul rând o curiozitate temporală. Timpul aici nu se scurge ca în restul lumii. Situat în Saxonia, pe al cincisprezecelea grad de longitudine est, în centrul primului fus orar, Görlitz funcţionează la ora exactă din Europa centrală.

Nici o hartă nu-i menţionează punctul de acces la autostradă, nici producţia industrială, dar în miezul lui îi putem simţi aura de autenticitate. Ne plimbăm – cum am răsfoi ilustraţiile unei cărţi istorice – pe străzile prinse între case datând de la fundaţia imperiului, clădiri din epoca Renaşterii – superb restaurate -, opere baroce şi case Art Nouveau.

Pot încă oamenii să trăiască aici, în acest oraş cruţat de bombardamentele războiului, ne întrebăm, animaţi de simţul nostru al urbanismului modern? Idee pe atât de exaltantă pe cât de deplasată. Cum ar putea să mintă aproape patru mii de monumente clasate istorice? Aici oare s-a născut cu adevărat faimosul fotbalist Michael Ballack, miticul căpitan al Mannschaft-ului din 2004 ?

Imaginaţia se lasă sedusă cu uşurinţă de atmosfera oraşului. Bijuteria la intrarea de est a pieţii se numeşte "Handwerkerey" (artizanat în germană veche) şi propune, pe lângă clasicele inele de logodnă sau verighete câteva articole de orologerie, piese din fier forjat, cârlige de cadran solar sau brăţări cu motive celtice. Spre adâncurile prăvăliei se află bănci din lemn acoperite cu piele tăbăcită.

Această ambianţă în afara timpului nu a scăpat industriei cinematografice. Pentru pelicula lui Inglorious Basterds, Quentin Tarantino a filmat o scenă de împuşcături în vechiul târg istoric. Görlitz cu ai lui 58000 locuitori erau presupuşi să reprezinte Parisul sub Ocupaţie.

În realitate, Görlitz se află pe malurile râului Neisse şi comunică graţie a două poduri cu oraşul Zgorzelec, în Polonia. Zgorzelec a fost odinioară o parte din Görlitz înainte de a fi tăiat de frontieră, în 1945. Cu alte cuvinte Europa este aici acasă. Görlitz este oraşul situat cel mai în est de pe teritoriul german. Frontiera cu Republica Cehă este la doar câţiva kilometri spre sud. Această izolare întăreşte impresia de viaţă în afara timpului. Şi efectiv, aici suntem departe de aproape tot.

Chiar şi pentru locuitorii din Dresda, Görlitz se află departe peste munţi, iar Berlinezii trebuie să se târască într-un tren de provincie până la Cottbus înainte de a putea lua un tren al companiei Ostdeutschen Eisenbahngesellschaft (fosta companie feroviară a Germaniei de Est) spre sud şi prin landurile "Muskauer Heide", unde au reapărut lupi acum câţiva ani. Cu alte cuvinte, trebuie să treci prin ţinuturi sălbatice ca să ajungi la Görlitz. În Evul Mediu, oraşul se găsea pe locul unei importante căi comerciale, Via Regia (calea regală), legând Kiev de Saint Jacques de Compostelle. Asta i-a asigurat de altfel bogăţia, mulţi fabricanţi de ţesuturi trăind aici.

Cu câţiva ani în urmă, Görlitz şi Zgorzelec au depus o candidatură comună pentru a fi capitală culturală europeană în 2010. După turism, cultura este al doilea sector de viitor al regiunii, întrucât situaţia economică a acestei falnice cetăţi istorice nu este prea strălucitoare. Şomajul depăşeşte 22% şi oraşul deţine şi tristul record al sărăciei infantile.

Ca primar, Michael Wieler este responsabil atât de reuşita culturală cât şi de eşecul social al urbei sale. Vorbeşte de proiectul capitalei culturale cu entuziasm. Setea sa de înnoire este pozitivă. "Cînd am sosit aici, am fost imediat fascinat de posibilităţile oferite de proximitatea oraşului Zgorzelec, fratele nostru polonez. Abia mai tîrziu mi-am dat seama că o situaţie văzută dintr-un punct de vedere istoric şi exterior putea fi interpretată altfel de către persoanele implicate", explică dânsul. Altfel spus, locuitorii din Görlitz nu arată prea mare interes vecinilor din Zgorzelec. Nici după lărgirea UE şi deschiderea celor două poduri ale oraşului în 2004. Într-o bună zi, discutând despre construcţia unei piscine la Görlitz, primarul a propus consiliului municipal să reducă costurile împărţind instalaţia cu Zgorzelec. O idee calificată de unul dintre concetăţenii lui de "fantasmă de neamţ dezrădăcinat din vest ".

Michael Wieler crede totuşi cu forţă în puterea culturii. Pentru ca proiectul capitalei culturale 2010 să nu cadă în adâncurile Neisse-ei, Wieler a lansat Iniţiativa Kultur 2020. Viitorul Görlitz/Zgorzelec – oraş european din 1998 – se află în schimb şi partaj, aceasta este convingerea primarului. Chiar dacă nu este evident în viaţa de zi cu zi.