Alegeți o limbă
Dacă se poate spune că există vreun aspect în care Ungaria seamănă cu Rusia lui Putin, acesta este poziţia şi acţiunea actuală a opoziţiei, prin tehnicile utilizate de către mişcările îndreptate împotriva guvernului. Aspect bine ilustrat de tentativa, anunţată drept civică, de ocupare a sediului Fidesz pe 7 martie. Din această situaţie reiese de asemenea şi că sprijinul provine mai ales din afară şi nu din partea unei baze populare adeverite, sau dintr-o intenţie clară de a provoca puterea stabilită.
Scopul principal al opoziţiei este de a deveni imaginea însăşi a protestului, chiar dacă trebuie să meargă până la limita legitimităţii sau chiar să treacă de ea, să se prezinte ca victimă arbitrară a puterii, şi dacă se poate în reportajele pe CNN.
Dispariţia monopolului gândirii de stânga
În Ungaria, de doi ani şi jumătate încoace, stânga şi liberalii vor să se prezinte pe post de martiri. Fără prea mare succes pentru moment, printre altele fiindcă - spre deosebire de 2006 [atunci când manifestanţii au fost atacaţi de poliţie în timpul comemorării insurecţiei antisovietice din 1956] - ţara noastră a devenit una dintre cele mai libere provincii din lume când vine vorba despre dreptul de a manifesta.
Dar frustrarea opoziţiei stângii liberale faţă de Viktor Orbán este diferită de cea a opoziţiei faţă de Putin. Ea este pe cale să afle că lumea maghiară pe care o putea până acum domina cu resursele sale financiare, printr-un monopol al gândirii puternic fortificat - deşi a pierdut câteodată firul - dispare încetul cu încetul.
Noua Constituţie [adoptată în 2011 şi intrată în vigoare pe 1 ianuarie 2012] este acum acceptată în Europa; abia se aude de războiul declarat în jurul regularizării mass-media; politica menită să forţeze ţara să urmeze tratamentul prescris de FMI şi presupusă să răstoarne în mod inevitabil guvernul a dat greş, iar banca centrală nu mai pune nicio piedică în calea politicii guvernamentale.
Multe indicii arată că, deşi uneori cu anxietate şi ocolişuri, guvernul a trecut de la tranziţie la consolidare, un proces orchestrat de majoritatea de două treimi [pe care o are Fidesz în Parlament]. Dacă guvernul reuşeşte să controleze echilibrul bugetar şi să reînsufleţească o economie vlăguită, atunci va avea toate şansele să-şi ajute alegătorii altfel decât prin scăderea continuă a impozitelor casnice. Şi, dacă este posibil, va folosi acest avantaj ca orice altă putere guvernamentală sănătoasă.
Atac făţarnic şi dezgustător
Consolidarea ar însemna moartea opoziţiei. Putem spune atunci că atacul lansat cu pretextul celui de-al patrulea amendament la Constituţie, sprijinit de ameninţarea tunurilor internaţionale, este făţarnic şi dezgustător, dar deloc surprinzător. Cuvintele ministrului Afacerilor Externe, János Martonyi, într-un interviu acordat săptămânalului Heti Válasz, confirmă tendinţa: "Nu trebuie să ne aşteptăm la sistarea atacurilor politice, întrucât lupta între partide se desfăşoară şi la nivel mai larg, în curţile fiecărei ţări şi la nivel european".
Iar în ceea ce priveşte amendamentul contestat al Constituţiei, nu se poate spune că vine prin surprindere. Atunci când Curtea Constituţională - care reglementează echilibrul puterilor faţă de majoritatea guvernamentală - a respins dispoziţiile tranzitorii ale Legii fundamentale, Fidesz a spus clar că era obligatoriu să includă majoritatea pasajelor incriminate, din motive formale. Desigur, Fidesz nu ar trebui să rezolve sistematic prin Constituţie toate problemele pe care le întâmpină. Dar este indiscutabil faptul că sarcina Curţii Constituţionale este de a interpreta dispoziţiile din Legea fundamentală, nu de a judeca legitimitatea lor [reforma constituţională împiedică Curtea să se pronunţe pe fondul legii şi de a face referinţă la jurisprudenţa de dinaintea intrării în vigoare a Constituţiei].
Mai este doar un an până la alegeri, iar opoziţia se teme pe bună dreptate de acest eveniment. Un nou eşec i-ar putea fi fatal. Deci va folosi toate tertipurile disponibile pentru a discredita guvernul, tertipuri pentru care va continua să găsească parteneri internaţionali serioşi precum şi voluntari civili, anarhişti.
Campania va fi sordidă, zgomotul bătăliei asurzitor. Dar să nu uităm că este doar o bătălie de ariergardă. Nu Constituţia însăşi este acum atacată, ci doar amendamentul propus.
