Alegeți o limbă
"Hast du einen Opa, schick ihn nach Europa" - "Dacă ai un bunic, trimite-l Europei!", se spune pe vechiul continent când se vrea luarea în derâdere a învinşilor din politică, regăsiţi pe o cale pierdută, înfundată, la Bruxelles, loc unde îşi termină cariera în uitare. Nimeni nu se mai interesează de soarta lor. Microfoanele şi camerele de luat vederi se sting atunci când aceştia se prezintă la pupitru, bieţi şoricei uitaţi într-un Bruxelles trist şi umed.
Şi totuşi, în realitate, este exact contrariul. Doar prinţii trăiesc poate mai bine decât comisarii europeni. Căci aceştia din urmă pot - dacă doresc - să exerseze o influenţă mai mare decât cea o oricărui alt ministru. Din punct de vedere financiar, o duc mai bine decât majoritatea colegilor lor de partid, care de fapt i-au alungat din regiunile naţiunile pentru a-i trimite pe terenuri europene. La Bruxelles, micile salarii ale colegilor lor naţionali îi fac să râdă pe săturate.
Şofer la scară, maşină de lux, avantaje...
Pentru a spune tot, postul de comisar european este o muncă de vis: stil de viaţă luxos cu şofer la scară, secretare personale, purtători de cuvânt şi numeroşi alţi colaboratori. Fără a uita veniturile cochete. Iar când li se termină mandatul european, e chiar mai bine: sosesc indemnităţile tranzitorii şi pensiile paradisiace. Indemnurile la rigoare care răsună pe tot continentul ca şi proiectele de ridicare a vârstei de pensionare la 70 de ani nu sunt valabile pentru Bruxelles. Aici, sunt bani cu grămada. Casele debordă efectiv. Atunci de ce să nu ne servim?
In birourile adevăratului blokhaus botezat Berlaymont, în intersecţia Schuman, plin-centrul eurocraţiei de la Bruxelles, fiecare se serveşte din plin. Cel mai mărunt interpret debutant începe cu 4190 de euro lunar. Pentru înalţii funcţionari se ajunge uşor la 16 000 de euro pe lună. La care se adaugă primele de expatriere, ajutoarele pentru copii, pentru menaj, pentru educaţie, pentru creşă. Copiii frecventează şcoli europene particulare, finanţate anual de către contribuabilii europeni cu aproximativ 100 de milioane de euro.
Pentru marii responsabili politici, salariul este, natural, ceva mai ridicat: un comisar european primeşte 19 910 euro ca salariu de bază. Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, atinge 304 000 euro anual. Majoritatea înalţilor responsabili europeni primeşte în plus o indemnitate de rezidenţă. Noua Inaltă Reprezentantă a Uniunii pentru Afaceri Externe, engleza Catherine Ashton, primeşte aproximativ 323 000 euro pe an. La care se adaugă complemente pentru bugetul său privat şi pentru cheltuielile de reprezentare. Rezultat: această doamnă laburistă câştigă mai mult decât colegele sale Angela Merkel şi Hillary Clinton. Şi în schimb ea se întoarce deja în fiecare joi la Londra pentru a-şi vedea copiii.
Indemnizaţii compensatoare, reconvertiri în aur
Hai să recunoaştem acum că totuşi comisarii nu sunt numiţi pe viaţă. Ei sunt de regulă înlocuiţi după unul sau două mandate de cinci ani. Insă nu se regăsesc imediat fără un ban deoarece mai primesc încă între 40 şi 65 % din salariul lor de bază - adică aproximativ 10 000 de euro lunar - timp de trei ani, ca ajutor pentru "gerarea tranziţiei spre piaţa muncii". Deşi, practic, nu au nici cea mai mică problemă de reconvertire.
Este suficient să recapitulăm:
- fostul comisar european pentru industrie, Günter Verheugen: recrutat de către o bancă britanică, un grup de bănci germane, un grup turcesc şi o agenţie americană de relaţii publice cu sediul la Bruxelles. Fără a uita cabinetul de consiliere pe care l-a fondat cu fostul său şef de cabinet.
- fostul comisar al Afacerilor Externe, Benita Ferrero-Waldner: titulară a unui post confortabil într-o companie particulară germană de asigurări şi într-o întreprindere spaniolă din sectorul energiei.
- fostul comisarul al Pieţelor Interne, Charlie McCreevy, care a aterizat la compania aeriană low-cost Ryanair.
- fostul comisar pentru Protecţie consumatorilor, Meglena Kuneva, primită cu căldură de către o bancă franceză.
Cel puţin 15 foşti comisari ar atinge încă indemnităţile tranzitorii în timp ce şi-au regăsit demult un loc de muncă. Bani care le revin de drept. Generosul sistem de protecţie socială pentru foştii comisari europeni şi alţi înalţi responsabili ai instituţiilor europene este, bineînţeles, convenabil. După 16 ani de serviciu în numele Europei, funcţionarii ating limita maximală cu 70 % din salariu. Pentru majoritatea funcţionarilor pe viaţă de rang superior, aceasta reprezintă o pensie de mai mult de 10 000 euro net pe lună. Un cadru german cu salariu ridicat poate să plătească toată viaţa cotizaţii maxime şi să nu primească nimic în schimb. Căci de fapt aici este toată afacerea: unii sunt făcuţi pentru a face reguli, alţii pentru a se apleca în faţa acestora.
