China a invadat ţările europene. Printre ele, Belgia. Volvo Gent, cel mai mare centru de asamblare de automobile, este chinez de când Geely Automobile Holding a preluat controlul Volvo. Marţi, noul "şef", Li Shufu, patronul Geely, efectua prima sa vizită în fabrica din Gent. Huawei, unul dintre principalii fabricanţi de echipamente pentru reţelele de telefonie mobilă, a semnat contracte de furnizare cu Proximus, Mobistar şi Base [companii de telefonie mobilă belgiene].

Iar Flandra contează pe un cumpărător chinez pentru a salva Opel Anvers. În timp ce Grecia a întâmpinat cu uşurare mâna întinsă de la Beijing – care a promis să contribuie la finanţarea uriaşei sale datorii publice – în acest weekend. Dar sprijinul Chinei – oferit de premierul Wen Jiabao el însuşi – nu este dezinteresat: China vrea să facă din Grecia principala uşă de intrare a produselor sale pe marea piaţă europeană.

O concurenţă neloială

Această ofensivă chinezească a fost privită cu oarecare îngrijorare. Şi pe bună dreptate: Beijing negociază dur pentru a-şi apăra interesele. Luni, cu ocazia forumului Asia-UEde la Bruxelles, Wen Jiabao a refuzat să discute despre valoarea monedei chineze, yuanul, pe care şi europenii şi americanii o consideră subevaluată – menţinută de Beijing la un nivel foarte scăzut pentru a promova exporturile chinezeşti.

Şi totuşi, deficitul comercial faţă de China a crescut semnificativ în ultimii zece ani: importăm mai multe mărfuri chinezeşti decât exportăm produse europene în China (grafic). Wen Jiabao chiar a contra-atacat, denunţând... protecţionismul european. Totuşi, dacă este adevărat că UE impune taxe de import unor produse din China, cum ar fi pantofii de piele sau bicicletele, piaţa europeană este una dintre cele mai deschise din lume.

Ar trebui să ne fie frică de China? Mâna ei de lucru prost plătită, moneda ei subevaluată, dumpingul social şi fiscal al întreprinderilor ei ameninţă prosperitatea noastră? China ne face concurenţă neloială? Option, o companie din Leuven care produce (în China şi Irlanda) modemuri USB, este convinsă de acest fapt: "Competitorii noştri chinezi îşi vând produsele la preţuri nejustificat de mici şi sunt subvenţionaţi de stat, spune Jan Pote, purtătorul de cuvânt al întreprinderii, care a depus o plângere pe lângă Comisie. Nu spun că toate companiile chineze practică o concurenţă neloială, dar afirm că unele o fac".

Experienţa întreprinderii din Leuven nu poate decât să alimenteze suspiciunile. "Europa a favorizat mult timp dialogul cu China. Dar cu puţine rezultate. Mai recent, situaţia s-a încordat. Iar Europa este probabil pe cale să înţeleagă că a fost fără îndoială prea naivă", explică Antoine Sautenet, cercetător asociat alIFRI(Institutul Francez de Relaţii Internaţionale, Paris).

Europa are o mulţime de cereri, dar puţin de oferit

Disputele sunt numeroase: că este vorba de deschiderea pieţei, de investiţiile directe sau de accesul la contractele de achiziţii publice, reciprocitatea nu este o regulă. Dimpotrivă. "Companiile chinezeşti nu au nicio problemă pentru a licita pentru contracte de achiziţii publice în Europa. Anul trecut au câştigat contractul pentru renovarea şi construcţia de autostrăzi în Polonia. În schimb, China nu şi-a deschis propriile contracte publice".

Şi se ştie că China impune condiţii draconice, sau chiar leonine, companiilor europene care doresc să investească în China, în special în domeniul transferului de tehnologii de care China este înfometată. "Europa are o mulţime de cereri, dar puţin de oferit. China nu are nevoie de acorduri comerciale pentru a accesa piaţa europeană. Ce Beijing cere este ca Europa să-i acorde statutul de economie de piaţă. Dar Europa este divizată. Atâta timp cât China nu are acest statut, UE poate impune mai uşor măsuri anti-dumping asupra produselor chinezeşti, ceea ce face foarte puţin în comparaţie cu Statele Unite. În 2016, China va primi automat acest statut. Cu cât mai mult timp trece, cu atât valoarea adăugată a unui acord se reduce, din punctul de vedere al Beijing-ului".

Uniunea, explică Pierre Defraigne, director executiv al Fundaţiei Madariaga-Colegiul Europei, nu vorbeşte cu o singură voce, în timp ce ţările mari sunt în competiţie pentru piaţa chineză, inclusiv pentru contractele publice. "China va trebui să-şi schimbe strategia de creştere: dezvoltarea ei, susţinută de exporturi, va trebui să se bazeze din ce în ce mai mult pe cererea internă, în special pe consumul casnic, şi pe investiţiile în mediu. Deci, presiunea Chinei asupra pieţelor noastre va diminua şi se vor ivi oportunităţi pentru întreprinderile noastre exportatoare. Cu condiţia ca Europa să investească în dezvoltarea tehnologică, inclusiv în tehnologiile care permit creşterea eficienţei energetice, de care China are nevoie cu disperare. Dar Europa nu are un program tehnologic foarte extins. Strategia de la Lisabona a fost o vorbă în vânt. Iar Strategia 2020nu este mai bună. Trebuie să ne temem mai puţin de China decât de slăbiciunea noastră organizată".

© Le Soir. Toate drepturile rezervate info@copiepresse.be