De sâmbătă dimineaţă, simt urcând în mine o enormă furie. Nu doar din cauza taxei asupra conturilor bancare (nu am bani de pierdut). Ci mai ales din cauză că am impresia, încă o dată, că am fost luat drept imbecil. Sunt, asemeni oricărui cetăţean al acestei ţări, victimă a unei înşelătorii.

Pe de o parte, trebuie să plătesc oalele sparte de conducătorii ciproţi, şi pe de alta trebuie să suport şi “jocul politic” al partenerilor noştri europeni. Însă, aşa cum spunea poetul Eschil, “nu există nimic mai teribil decât furia unui popor care fierbe”. Doar că, în cazul nostru, poporul a depăşit stadiul fierberii. Însăşi răbdarea celui mai amabil popor are o limită. Iar atunci când aceasta este depăşită, furia dă pe dinafară şi poate mătura totul în calea ei.

În acest caz precis este exact ceea ce se va întâmpla.Toţi împreună, ca popor având o demnitate şi o conştinţă, trebuie să ieşim în stradă şi să afirmăm cu toată forţa sufletului nostru că nu suntem idioţi. Trebuie să strigăm cu toată puterea :“Gata !”.

Marea pagubă a economiei locale

În fond, nu e nevoie de niciun master în economie pentru a înţelege consecinţele. Marea majoritate a oamenilor sunt atinşi direct. Începând cu bunica, cea care a reuşit de bine de rău să economisească cinci sau zece mii de euro, până la salariatul care a pus deoparte ceva bani pentru ca, mai târziu, copilul său să meargă la studii.

Şi chiar pentru cel care are milioane în bancă, problema este că, deoarece are “mult”, o să i se ia, de ce nu, puţin. Ştim foarte bine ce înseamnă acest lucru. Marii deponenţi îşi vor transfera banii în altă parte, spre marea pagubă a economiei locale. Ceea ce se va traduce în practică prin noi disponibilizări, falimente ale societăţilor...

Cunoaştem urmarea. Dar ceea ce reiese din această afacere este de fapt falimentul încrederii populaţiei în Europa. Nu la o astfel de Europă visam, nu o astfel de Europă dorim. În Europa noastră, o astfel de comportare nu şi-ar avea locul.