Grillo debarcă în Europa

Mişcarea 5 Stele a fost revelaţia celor mai recente alegeri din Italia. Perspectivele împotriva instituţiilor tradiţionale şi metodele democraţiei digitale sunt împărtăşite de numeroase mişcări politice din Uniunea Europeană care pot forma un front comun în scrutinul europarlamentar din 2014.

Publicat pe 20 martie 2013 la 12:17

Obiectivul lui Beppe Grillo se numeşte Europa. În timp ce scena politică din Italia depune eforturi pentru a-şi reveni din tsunamiul care a lovit-o, liderul Mişcării 5 Stele, aflat în locuinţa sa din Genova, zboară cu gândul dincolo de frontiere. Obiectivul său declarat este cel de a exporta experienţa sa în alte state europene unde problemele generate de criza politică şi economică sunt foarte asemănătoare cu cele din Italia. “Nu putem concepe că, după tot ce am realizat, vom rămâne aici, la Roma. Trebuie să depăşim frontierele: obiectivul este Strasbourg, anul 2014, Parlamentul European. Pentru că există necesităţi similare cu cele din Italia şi pentru că, dacă vom găsi susţinere la nivel european, schimbarea va fi epocală”, le spune Grillo simpatizanţilor săi.
Veleitar sau vizionar? Obiectivul a devenit mult mai concret în ultimele săptămâni, când discuţiile de pe forumul de socializare au depăşit graniţele şi limbile. O “revoluţie”, spun protagoniştii, “un fel de perioadă 1968 promovată pe reţelele de socializare”.
“Abia am început dezbaterea”, le spune Grillo celor puţini care îl ascultă în aceste zile şi deja avem contacte în principal în state est-europene, în Slovacia, România şi Bulgaria. Apoi îşi îndreaptă atenţia spre Grecia, Spania şi Portogalia. “Asta vor să spună când afirmă că abia au început”.
Temele dezbătute sunt în principal cele privind protejarea mediului. Dar şi problema scăderii economiilor. Grupurile a căror atenţie a fost captată sunt mişcarea “indignaţilor” (“indignados”), dar şi mişcarea Verzilor, din Germania. Nu, nu este vorba de extremişti de dreapta sau de stânga, precum partidele elene Zori Aurii şi Syriza sau Frontul Naţional din Franţa. Ci, mai degrabă, ca în Italia, milioanele de cetăţeni uniţi prin obiective comune mai mult decât prin ideologii şi apartenenţă. Europeni care până acum nu au găsit – sau nu au mai găsit – o familie politică. Inclusiv moderaţi. Tineri, dar nu doar tineri, ca în Italia. “Este clar că nu va fi folosită marca 5 Stele, dar programele şi instrumentele sunt exact aceleaşi. Vor exista reprezentanţi în fiecare ţară”.

La nivel european, presa este divizată faţă de Beppe Grillo

Manuel Castells, în cotidianul spaniol La Vanguardia, tradus în Italia de site-ul Internazionale.it, notează că “este evident caracterul experimental al acestui proiect de antipolitică tradiţională. Dar proiectul a fost susţinut de milioane de oameni şi în principal de tineri care se regăsesc în dorinţa de a ieşi de pe drumul închis al manipulării şi opacităţii actualei clase politice. Un fenomen – cel al distanţei dintre societatea civilă şi instituţiile politice – răspândit şi în Spania”.
Aceeaşi Spanie care este unul dintre punctele de răspândire al ideilor în Europa. Pe 15 octombrie 2011, pieţele oraşelor spaniole erau pline de tineri care protestau cerând o lume diferită. Erau indignaţii spanioli (“indignados”), care i-au influenţat pe indignaţii francezi şi pe activiştii mişcării “Ocupaţi Wall Street“, de peste ocean. Mii de oameni au ieşit pe străzi la acea vreme. În Italia au fost sparte câteva magazine şi au avut loc bătăi între grupuri, apoi nu s-a mai întâmplat nimic.
Ce s-a întâmplat cu aceste proteste? Intensitatea lor s-a diminuat, au rămas la nivelul reţelelor de socializare în aşteptarea creării unei mişcări organizate. Italia, ţara care a respins fenomene politice de acest fel, s-a găsit în situaţia de a nu avea indignaţi pe străzi, ci o mişcare care vizează preluarea controlului asupra instituţiilor politice. Exact aşa s-a întâmplat. Acum, miza este adoptarea şi promovarea unui limbaj comun care să unească mişcări din Europa şi din afara acesteia, o platformă care, susţin cei din Mişcarea 5 Stele, poate deveni constructivă. O mişcare cu un ton determinat, dar care să respecte instituţiile. “Nu vom tolera tendinţele extremiste sau rasiste. Pentru că atacurile la persoană şi discursurile de tip xenofob nu folosesc la nimic, acum problema este cea a existenţei unor reprezentanţi în Parlament. Ar fi o modificare radicală a situaţiei politice actuale, bazată pe elogierea clasei politice”, explică apropiaţii lui Beppe Grillo.
Pe plan extern, reacţiile sunt controversate: “Italia nu doar că a permis ascensiunea politică a unor clovni”, apreciază Jonathan Hopkin, profesor de Politici comparate la Universitatea London School of Economics. Hopkin răspunde pe un ton dur revistei The Economist, care considera ascensiunea lui Grillo şi confirmarea scorului obţinut de Silvio Berlusconi drept efecte ale unei atitudini tipic italiene. “Nu este vorba doar de modalităţi de sfidare a austerităţii, ci de contestarea sistemului clasic de partide. Criza economică a favorizat această situaţie, dar ofensiva lui Grillo împotriva politicienilor italieni corupţi şi egoişti începuse înainte de declinul partidelor”, adaugă profesorul Hopkin.

O delăsare europeană pentru partidele politice

“În întreaga Europă, susţinerea acordată partidelor politice a atins cel mai scăzut nivel de după al II-lea Război Mondial”, continuă profesorul. Iar dovezile sunt succesul Partidului pentru Independenţa Marii Britanii, al Partidului hackerilor în Suedia, al formaţiunii anti-islam condusă de Geert Wilders în Olanda şi al unor partide populiste precum Frontul Naţional din Franţa. “Italia poate da startul unor schimbări care ar interesa întreaga Europă”, încheie profesorul Hopkin.
Până acum, de când Europa este afectată de criza economică, nu se întâmplase niciodată ca un partid care se opune austerităţii să fi câştigat alegerile într-un stat. Spania lui Mariano Rajoy şi Portogalia lui Passos Coelho – în aceste state austeritatea a fost mereu regula. Cu doar o săptămână înainte, premierul portughez postase un amplu material pe Facebook în care semna Pedro şi cerea încă o dată populaţiei să facă sacrificii. I-au răspuns peste 36 000 de oameni, iar cel mai apreciat lucru a fost că a dat un citat din Ronald Reagan:
“Nu speraţi că soluţia la problemă va fi dată de guvern. Guvernul este problema”.
Propunerea Mişcării 5 Stele ar putea facilita crearea unei Europe care să ştie să ofere explicaţii propriilor cetăţeni.
“Nu am spus niciodată dacă vreau rămânerea în zona euro sau ieşirea, dar vreau să fie oferite informaţii corecte”, susţine Grillo. “Vreau un plan B de supravieţuire pentru următorii zece ani. Apoi vom decide printr-un referendum. În primul rând, este necesar să informăm: vom încerca să înţelegem care sunt costurile şi beneficiile. Dacă doar sugerăm aceste lucruri ne acuză că suntem demagogi, absurzi, că vrem să aducem Italia în faliment, ne consideră iresponsabili. Doar pentru că încercăm să verificăm aceste ipoteze”*, adaugă Grillo.
Dar acesta este sentimentul pe care îl au foarte mulţi cetăţeni, care văd Uniunea Europeană ca pe o entitate îndepărtată, pierdută în instituţiile de la Bruxelles sau Strasbourg. Aceasta este noua propunere italiană de dialog, care ar putea place multora. În timp ce toată lumea priveşte acum cu uimire spre Parlamentul italian, există unii care se gândesc deja la alegerile europarlamentare. Întâlnire în 2014.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect