Alegeți o limbă
Ultimele note al unui cântec pop iranien se termină, apoi un tehnician lansează melodia anunţând jurnalul. E amiază, ne aflăm la Praga, cartierul Strasnice, la sediul Radio Free Europe / Radio Liberty, mai precis în studioul staţiunii de radio Farda, ce emite spre Iran. Actualitatea se reduce la un subiect : Ghidul Suprem, Ayatollah Khamenei, trebuie să vorbească de la Universitatea din Teheran. Discursul său este aşteptat cu nerăbdare în lumea întreagă. De mai multe zile milioane de iranieni demonstrează pe străzi. Cum va reacţiona omul tare al regimului ?
Ziarul aminteşte pe scurt poziţia Ghidului Suprem apoi doi ziarişti comentează declaraţiile sale, pe baza unor extrase din discurs. Emisiunea durează douăzeci de minute, după care Javad Kooroshy iese din studio, respiră adânc şi îşi face apariţia în redacţie. La 65 de ani, omul este un veteran al jurnalismului. "De o săptămână aproape că nu am dormit, emitem 24 de ore din 24 / douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Acum treizeci de ani, nici nu speram atât. Milioane de tineri sunt în stradă şi demonstrează paşnic, dar îndărătnic. Aceasta este pur şi simplu fascinant", a exclamat dânsul.
Radio Farda deţine astăzi un loc special în inima iranienilor. "Regimul încearcă să bruieze recepţia programelor noastre, dar oamenii ne captează pe unde scurte şi mijlocii, explică Abbas Djavad, redactor-şef responsabil cu programele pentru Iran, Afganistan şi Asia Centrală. Cenzura este peste tot. SMS-urile au fost primele afectate, şi până acum este complet imposibil de a le trimite. Am deschis deci linii telefonice pe Skype. Oamenii ne spun ce se întâmplă în oraşul lor şi ne dau informaţii care se adună ca piesele unui puzzle în programele noastre. Aceasta dovedeşte că evenimentele nu se limitează la Teheran, la intelectuali si studenţi. ci întreaga ţară este revoltată."
Javad Kooroshy şi-a pregătit nişte fişe. Din când în când, ochii lui se opresc pe marele portret al Ayatollah-ului Khamenei de pe perete. Imaginea insuflă un real sentiment de optimism. În schimb discursul Ghidului suprem devine din ce în ce mai ameninţător. "Este semn rău, se scapă redactorul-şef. Khamenei a lansat semnalul de atac. Nu vorbeşte de compromis, ci de confruntare. Şi a atacat iarăşi radio-ul nostru calificându-ne de instrument de propagandă al Statelor Unite". Ochii lui mari s-au asumbrit şi şi-au pierdut strălucirea de acum o oră, când vorbea de manifestanţi, de dorinţa lor de a trăi liberi într-o ţară ieşită din izolare. "Oamenii nu cer mult. Ei doresc doar o viaţă mai bună. Fireşte, cei mai luminaţi doresc sfârşitul Republicii Islamice, dar nu la asta se gândesc acum. Nu este vorba nici despre programul nuclear, oamenilor din popor nu le pasă de asta. "
Kooroshy este mai optimist decât redactorul său şef. "Chiar dacă această mişcare a tineretului iranian se termină într-o baie de sânge, chiar dacă nu obţin satisfacţie, ceea ce trăim astăzi este un punct de cotitură istoric pentru Iran. Ţara noastră ar putea servi drept model al democraţiei în lumea musulmană. Eu sunt pregătit pentru a face un pas hotărâtor, aş fi fost deja la Teheran, dacă altul decât Ahmadinejad ar fi câştigat alegerile". Pentru moment, totuşi, Kooroshy va rămâne la radio şi va continua să informeze, să comenteze, dar mai ales să se aprindă, să spere şi să tremure cu colegii lui. "Poate că suntem departe de Teheran, dar inima noastră încă bate pentru patrie", ne destăinuie dânsul.
