Alegeți o limbă
În Indonezia, sunt întrebată uneori : "Cine este Kert Wailders?" Geert Wilders, deşi este cunoscut în Olanda şi în ţările vecine, este aproape necunoscut în această fostă colonie olandeză (independentă din august 1945), cea mai mare ţară musulmană din lume. Răspund că Wilders este regizorul filmului Fitna, că el crede că islamul este o religie barbară, că vine din acelaşi "kampong" [cartier sau sat] ca mine şi că în afară de accent avem un alt lucru în comun, părul nostru decolorat. Şi când se opresc din zâmbit, următoarea întrebare este : "Dar ce are el împotriva musulmanilor ?"
Olanda, ţara unde totul este permis?
Olanda numără aproximativ 800 000 de persoane de origine indoneziană şi are încă, în Indonezia, reputaţia de a fi mica ţară excentrică unde totul este permis.Ţara libertăţii şi a toleranţei, unde homosexualii se sărută la primărie, unde comercianţii vând droguri şi unde toată lumea este tratată la fel. Faptul că un politician în vogă, care face parte acum (mai mult sau mai puţin) din guvern [Partidul Libertăţii (PVV) sprijină guvernul în parlament fără a participa], califică Islamul de înapoiat şi barbar, nu a fost încă perceput de majoritatea indonezienilor.
Olanda nu era ea întocmai un exemplu de urmat în lume în termeni de amestec de naţionalităţi, de toleranţă religioasă şi de libertate individuală ? Oare am ajuns noi, olandezii mândri şi liberaţi, să ne fie atât de frică de un inamic imaginar şi fabricat în întregime încât suntem dispuşi să jignim o mare parte din populaţia lumii ?
Aproape toţi indonezienii sunt evlavioşi. Fie ei musulmani, creştini, budişti sau hinduşi, religia ocupă un loc proeminent şi constituie firul vieţii lor. Mai mult de un pastor din Olanda ar fi invidios faţă de bisericile indoneziene aglomerate. Iar majoritatea indonezienilor iau insulta adusă religiei lor ca o insultă personală. Indonezia se mândreşte cu faptul de a fi ţara în care islamul şi democraţia merg mână în mână, de a fi ţara Islamului zâmbitor, unde în ciuda câtorva perturbatori enervanţi, musulmanii moderaţi sunt cei care ţin sceptrul. De a fi, dealtfel ţara cu peste două sute de milioane de musulmani, fie mai mult decât în întreg Orientul Mijlociu, dar unde zilele de sărbătoare ale celor cinci religii sunt toate sărbători oficiale. De secole, creştinii şi musulmanii se vizitează reciproc la Crăciun sau Id ca să facă schimb de urări.
Geert Wilders, persona non grata în Indonezia
În ultimul deceniu, cu globalizarea, influenţa lumii arabe s-a simţit mai mult. Cu toate acestea, marea majoritate a musulmanilor din Indonezia urăsc aceşti pseudo-moralizatori care perturbă ordinea publică şi pătează numele religiei lor. Ei condamnă extremiştii, atentatele şi taberele lor de antrenament militar.
În satul în care m-am născut şi unde am crescut, în sudul Limburg-ului, aproape 30% din populaţie a votat pentru PVV [Partidul Libertăţii]. Acest lucru nu mă surprinde. Pentru ei, este vorba în sfârşit de un limburghez care îi trage de urechi pe olandezii din nord. Are puţin de a face cu ura faţă de musulmani. Satul numără o duzină dintre aceştia.
Este evident că, în ciuda asigurărilor oficiale, noul "guvern tolerant", susţinut de Wilders şochează Indonezia. Nu pentru că ar vrea să-şi aibă cuvântul de spus cu privire la politica unei alte ţări, ci pentru că majoritatea locuitorilor săi au fost în mod deliberat umiliţi şi jigniţi. Această ţară cu care Olanda are o legătură istorică puternică, această ţară care nu a cerut şi nici nu a primit (cu adevărat) scuze. Şi care, orice s-ar spune, ştie că noul guvern olandez va fi caracterizat în străinătate drept anti-musulman.
Propunere
Hai să facem din el un ministru !
Acum devenit "făcător de regi" în Olanda, Geert Wilders este reprezentantul cel mai proeminent al ascensiunii partidelor anti-imigranţi şi anti-Islam în Europa, remarcă The Economist. Şi ca atare, "nu ar trebui să fie subestimat", avertizează săptămânalul. Întrucât "desemnând Islamul ca inamic, şi nu străinii, şi construindu-şi retorica în termeni de libertate, mai degrabă decât de rasă, devine mai greu de a-l eticheta ca reacţionar, rasist sau neo-nazist".
"Ce ar trebui să facă partidele democratice atunci când un număr semnificativ de alegători sprijină un partid de extremă dreapta?" se întreabă The Economist. Nici izolarea din partea partidelor tradiţionale, care "ar putea intensifica sentimentul alegătorilor cum că politicienii nu-i ascultă", şi nici acordurile pentru sprijin fără participare la guvernare, care "le dă putere fără responsabilitate" nu sunt soluţii satisfăcătoare. "O strategie mai curajoasă", spune The Economist, ar fi de a confrunta populiştii cu exercitarea puterii. "Atunci să ne asumăm riscul şi să facem din dl Wilders un Ministru al Afacerilor Externe : cât timp ar putea el continua să spună lumii că trebuie interzis Coranul ?"
