"Cekamo vas" ("Vă aşteptăm"). Acest slogan, trasat în litere mari pe pereţii din Belgrad, împreună cu picături de sânge făcute cu vopsea roşie, probabil că nu i-a scăpat lui Hillary Clinton atunci când, în 12 octombrie, secretara de stat americană a traversat pentru prima dată podul peste Sava, unde aceasta se aruncă în Dunăre iar Câmpia Panonică întâlneşte Balcanii. O ameninţare care nu avea nimic vag : duminică, grupuri ale extremei dreapta naţionaliste şi de huligani sârbi – care au multe în comun cu agitatorii în acţiune la stadionul din Genova – au cauzat daune capitalei manifestând împotriva Gay Pride. Un semnal dezastruos de intoleranţă venind dintr-o ţară a cărei cerere de aderare la Uniunea Europeană trebuie să fie luată în considerare de către cei Douăzeci şi Şapte în 25 octombrie.

Dar doamna Clinton a lăudat angajamentul forţelor de poliţie şi al preşedintelui Boris Tadic : "Nimeni", a spus dânsa – "nu a făcut atâtea eforturi ca Serbia şi liderii săi pentru a se apropia de Europa" . Washington sprijină aspiraţiile europene ale Belgradului care, după ani de revanşism, a acceptat dialogul cu Kosovo şi aşteaptă momentul potrivit – adică ceva politic consistent la schimb – pentru arestarea lui Ratko Mladic, generalul care a masacrat 8 000 de musulmani la Srebrenica în 1995.

Cu o economie înfloritoare, Serbia poate fi utilă

Întreprinderile italiene Fiat, ENI şi, mâine, Finmeccanica, joacă un rol crucial în Serbia. Cu investiţiile Fiat în fosta Zastava, fabrica istorică din Kragujevac, Serbia ar putea produce în câţiva ani peste 200 000 de autoturisme şi să exporte vehicule în valoare de 1.3 miliarde de euro pe an, fie aproape 20% din totalul exporturilor Serbiei în 2009. Zece ani după căderea lui Slobodan Milošević, în 05 octombrie 2000, această veste este una dintre cele mai aşteptate într-o ţară în care rata şomajului este de 30%, iar mâna de lucru costă aproape jumătate faţă de Polonia.

Investiţiile străine, mai mult de 10 miliarde de euro în ultimul deceniu – o sumă respectabilă – sunt volanul unei economii care se pregăteşte pentru privatizarea Telekom Serbia (1 miliard de euro). Dar pentru a decola, Belgrad are de asemenea nevoie de bani de la Bruxelles pentru infrastructura sa, precum şi de colaborarea cu foştii săi duşmani. Iugoslavia nu mai există, dar un univers comun balcanic rezistă, o "Iugosferă" – neologism inventat de The Economist : un spaţiu comercial şi industrial unde sloveni, croaţi şi sârbi şi-au pus jos armele şi au reînceput să coopereze. Cea mai recentă dovadă este un joint-venture în trei care a ajutat să se redeschidă căile ferate convoaielor de mărfuri de-a lungul Coridorului Pan-European Nr 10.

Dar principalele strategii pe tabla de şah sârbă se referă mai ales la gazoducte. Este probabil că pe aici va trece prima secţiune a conductei europene South Stream, gazoductul rusesc realizat în joint-venture cu ENI şi Turcia, la care s-ar putea alătura şi germanii.

Compania Serbijagas, legată strâns de compania rusească Gazprom, a anunţat disponibilitatea de a iniţia şantierele de construcţii pe uscat ale South Stream de la sfârşitul anului 2012. Ceea ce i-ar oferi un avantaj net asupra lui Nabucco, celălalt mega-proiect de transport al gazului spre Europa susţinut de SUA şi UE, care doreşte să ocolească Rusia extrăgând direct din depozitele din zona Mării Caspice şi aducând gazul până în Austria, liberându-se astfel de Moscova. Această logică este diametral opusă celei a South Stream, care trebuie din contră să aprovizioneze Europa cu gaz rusesc, ocolind Ucraina şi Belarus, încurcate în dispute extenuante cu Moscova asupra gazului.

Mozaic balcanic cu multiple conflicte etnice

La zece ani după căderea lui Milošević, mozaicul balcanic este încă fragmentat de urmele unui trecut care pare să reziste schimbării. Bosnia abia iese dintr-o campanie electorală care a confirmat diviziunile etnice; Kosovo, în aşteptarea alegerilor anticipate, încearcă să se menţină pe linia de plutire într-o ceaţă de instabilitate iar Boris Tadic a declarat pe 12 octombrie că "Belgradul nu-i va recunoaşte niciodată independenţa".

Statele Unite ale Americii au în mână argumente bune pentru a-l convinge pe Tadic că este mai bine să fie prieten cu Washington decât cu Moscova. Secretara de stat este dispusă să sponsorizeze, în plus de intrarea în Uniunea Europeană, şi ataşamentul la NATO. Un pas deciziv pentru bugetul unei armate care îşi schimbă chipul : serviciul militar obligatoriu a fost abolit iar Vojska sârbă va deveni din 2011 o forţă profesionistă destinată din ce în ce mai mult unor misiuni internaţionale.

Europenii, ca şi NATO, americanii, ruşii şi ţările învecinate, aşteaptă ca Belgrad să se angajeze pe o cale. Cekamo vas, "vă aşteptăm", putem şi noi răspundem sârbilor, dar de data aceasta departe de scenariile războinice, cu mai puţină intoleranţă şi fără Yugo-nostalgie. Numele de domeniu ".yu", care de zece ani a continuat să piardă bucăţi pe hărţile geografice, tocmai a fost oficial abolit pe Internet, un sfârşit digital care deschide poate calea unei noi generaţii de sârbi.