După ce a trecut printr-o grea operaţie de inimă, Oldřich Šubrt, 80 de ani, a decis să-şi petreacă bătrâneţea altfel decât plimbându-se prin parcuri, şi să trăiască măcar un timp acolo unde, potrivit propriilor sale vorbe, a găsit un rai pe pământ. Un singur lucru îl sperie: riscul de înec accidental bălăcindu-se în acest frumuşel golfuleţ grecesc, pe malurile căruia şi-a stabilit noua sa reşedinţă.

El a ales Grecia deoarece acolo trăiesc mulţi oameni în vârstă, iar dânsul crede că o şedere în acest climat îi poate prelungi viaţa. Deşi a trecut prin şase operaţii de pontaj coronarian, posibilitatea de complicaţii medicale nu-l îngrijorează pe acest octogenar, căruia de altfel nu-i este teamă nici de singurătate. "Lumea este un loc primitor. Când ai cu adevărat nevoie de ajutor, oamenii sunt prezenţi. Şi oricum în viaţă, ajungi adeseori să fii singur, chiar şi la tine acasă", declară acest bărbat divorţat de mai mulţi ani, tată a doi fii şi de opt ori bunic.

Comunicarea cu localnicii se face într-un amestec de engleză şi germană de bază. Şi în ciuda barierei lingvistice, a reuşit să-şi facă mulţi prieteni printre grecii care se ocupă aici de curţile lor.

Cazuri deocamdată izolate

La scară europeană, pensia lui cehă de 11 000 de coroane [în jur de 430 de euro] nu înseamnă mare lucru. Dar, de patru ani încoace, de când îşi petrece o parte a anului în Grecia, a învăţat fără probleme să-şi gestioneze viaţa pe malul mării. Pentru 2000 de euro, el închiriază timp de patru luni o căsuţă cu grădină. Pensia lui nu i-ar ajunge. Dar domnul Šubrt a găsit ceea ce el numeşte o "soluţie neortodoxă". El şi-a părăsit apartamentul din Praga, unde chiria era mare, şi a plecat să trăiască la ţară la nişte prieteni. În schimbul unei mâini de ajutor, locuieşte acolo fără cheltuieli în timpul "părţii cehe" a anului.

70 000 de pensionari cehi trăiesc în străinătate, dintre care 20 000 au plecat doar în ultimii 5 ani. Primele zece destinaţii sunt ţările europene vecine, unde locuiesc mai ales cehii care şi-au părăsit ţara înainte de pensionare. Dar din ce în ce mai mulţi cehi încearcă să injecteze ceva culori de aventură în cenuşiul pensionării. Unii se duc chiar până la tropice. Acest fenomen este bine cunoscut şi destul de comun în ţările bogate. Aceşti pensionari călători sunt porecliţi "nomazii hibernali", fiindcă ridică ancora toamna târziu, la prima boare de vânt iernatic.

Totuşi nu se poate spune că nomadismul iernii a devenit o tendinţă. Acestea sunt mai degrabă cazuri izolate. "Atâta timp cât nu va exista o schimbare profundă în mentalităţi în ceea ce priveşte mobilitatea profesională, atâta timp cât nu se va considera normal ca tinerii şi familiile să se mute pentru motive legate de muncă, a pleca nu va trece nici în ochii seniorilor ca fiind o purtare normală", consideră Matěj Lejsal, şeful serviciului de îngrijiri inovatoare pentru persoanele în vârstă Domov Sue Ryder. "Generaţia actuală de cvadragenari nu va avea atâtea bariere lingvistice, va fi mai deschisă către posibilitatea de a-şi petrece bătrâneţea în afara Republicii Cehe. Situaţia actuală este consecinţa izolării ţării noastre în timpul tinereţii pensionarilor de astăzi".

A se priva la Praga pentru a profita la Galle

Povestea soţilor Frištenský, Inka, 62 de ani, şi Petr, 67 de ani, este dovada că banii nu sunt motorul nomadismului hibernal. Şi că este foarte posibil să se trăiască sub palmieri făcând în acelaşi timp economii dintr-o pensie în definitiv medie pentru Republica Cehă.

"Vremea s-a răcit un pic. Avem 28°C", anunţă pe Skype Petr Frištenský, din reşedinţa lui secundară aproape de Galle, în Sri Lanka. Cuplul şi-a ferecat apartamentul din Praga în octombrie. Ei se vor întoarce la începutul lunii aprilie. Urmează această rutină de patru ani şi nu au decât cuvinte de laudă pentru procedeul de "fugă de iarnă".

Fără să treacă printr-o agenţie de turism, cu rucsacul în spinare, ei au călătorit iniţial în mod regulat câte o lună în Sri Lanka, câţiva ani la rând. Şi le-a plăcut atât de mult încât au decis să se stabilească acolo. "Trăim într-un sat. Nu are nimic special, dar aici, spre deosebire de Republica Cehă, 95% dintre oameni sunt extrem de prietenoşi, în special australienii şi nemţii". Pentru a se înţelege unii cu alţii sunt suficiente câteva noţiuni de engleză.

Pentru a-şi realiza visul, domnul Šubrt şi soţii Frištenský au fost capabili să se priveze de ceea ce este de obicei considerat aici drept confort. Dl Šubrt şi-a abandonat apartamentul pe care îl închiria la Praga, cuplul Frištenský a renunţat, în Republica Cehă, la cinema, teatru şi restaurante. Deci pleacă mai degrabă să facă excursii cu bicicleta în natură. "Distracţiile noastre nu costă mult", explică d-na Frištenská. "Contemporanii noştri au o casă la ţară şi maşini. Noi nu avem nici una nici alta".