Într-o casă cuprinsă de flăcări, şefii de state şi de guverne ale Europei negociază suma care ar trebui alocată pentru pagubele produse de o eventuală inundaţie. Reproşul că au pierdut contactul cu cetăţenii este incorect. Un asemenea contact n-a existat niciodată. Sistemul în care trăim nici nu prevede, nici nu permite o reprezentare legitimată democratic a populaţiei Europei.

Un politician care – fiind “legitimat democratic” şi deci ales – face politică europeană nu a ajuns în această poziţie decât prin alegeri naţionale şi trebuie, pentru a supravieţui politic, să apere ficţiunea “intereselor naţionale”. Oricine neglijează astăzi, la summiturile Consiliului European, interesele comunitare cu scopul de a primi asentimentul electoratului său face rău tuturor celorlalţi şi, până la urmă, dăunează propriei ţări, prin jocul de interdependenţe dintre piaţa internă europeană şi zona euro.

Acest articol a fost retras la cererea proprietarului de copyright.