"Multiculturalismul a eşuat". Cu această frază pronunţată în 16 octombrie în faţa tinerilor conservatori, Angela Merkel a aruncat o piatră în dezbaterea asupra Islamului care sfâşie Germania de luni de zile. Pentru cancelarul german, imigranţii trebuie să se integreze şi să adopte cultura şi valorile germane: "Ne simţim legaţi de valorile creştine. Cine nu acceptă acest lucru nu-şi are locul aici", a spus ea.

Astfel, cancelarul "de mijloc" adoptă linia ultra-conservatorului prim-ministru bavarez, Horst Seehofer, care propune o înăsprire a politicii de integrare în şapte puncte, reproduse înFocus. El afirmă că Germania nu este o ţară de imigrare, că trebuie favorizaţi imigranţii care doresc să se integreze şi trebuie sancţionat refuzul de a se integra în mod ferm.

O dezbatere "demodată"

Pentru a ilustra "ciocnirea civilizaţiilor" în spațiul germanic, Focus a publicat o dublă primă pagină. Prima este "Germania Mea", de preşedintele Christian Wulff, care a declarat recent că Islamul face parte din Germania. Cealaltă este "Germania lui", cea a lui Horst Seehofer. Şi în mijloc se află o Angela Merkel care trebuie să înfrunte alegeri regionale dificile şi zvonurile asupra înlocuirii sale de către actualul ministru al Apărării, Karl Theodor zu Guttenberg.

Toată această dezbatere este searbădă, consideră Der Tageszeitung. Conceptul de "Multikulti", odinioară propagat de personalităţi precum Daniel Cohn-Bendit, este demodat. Chiar şi Verzii "de 10 ani, sunt sfătuiţi să nu-l mai folosească, deoarece nu explică nimic despre felul în care trăim împreună", observă cotidianul alternativ. Atunci când Angela Merkel sau Horst Seehofer flutură sloganuri cerând "mai multă integrare" (Merkel) sau "mai multă Leitkultur" (Seehofer), formulele lor sunt deşerte. "Guvernul nu poate pe de o parte să facă curte forţei de muncă calificate străine şi în acelaşi timp să aţâţe teama de străini". Pentru că Germania are nevoie de 400 000 de muncitori calificaţi.

Povestea se repetă

Aceste cerinţe sunt corecte, răspunde Die Welt. "Nimeni nu este împotriva imigranţilor care doresc să trăiască aici, să muncească şi să prindă rădăcini, asigură cotidianul conservator. Dar mulţi sunt ostili faţă de aceşti imigranţi care doresc să-şi importe dreptul. A imigra înseamnă a accepta tradiţia ţării gazdă, dar şi a o adopta. Iată de ce Horst Seehofer şi Angela Merkel au dreptate să spună că imigraţia are nevoie de principii clare". Potrivit ziarului Die Welt, ţara de imigraţie care este Germania are nevoie de imigranţi "care să vorbească germană după o perioadă de timp rezonabilă şi să depună jurământ pe Legea fundamentală".

Dar pentru TAZ, foarte alarmat, diagnosticul nu poate fi pus la îndoială. Cu acest viraj spre dreapta al societăţii germane istoria se repetă. "Mai mult de jumătate dintre germani doresc să limiteze libertatea religioasă a musulmanilor" şi 37% ar prefera o Republică fără Islam. Cotidianul face mai multe paralele istorice, în special cu cearta anti-semită care a sfâşiat Berlinul din 1879.

La vremea respectivă, la câţiva ani după unificarea Germaniei, şi în plină criză economică, publicistul Heinrich von Treitschke a cerut asimilarea totală a minorităţilor religioase. "130 de ani mai târziu, dezbaterea privind Islamul enunţă revendicări similare", observă Der Tageszeitung. "Toate credinţele despre o republică federală din ce în ce mai civilizată, despre bucuria de a trăi, entuziasmul şi patriotismul noii Germanii, sunt doar praf în ochi. În octombrie 2010, miroase ca în anii '80 şi '90, când casele turcilor sau ale altor străini ardeau în Germania".

Vechea reţetă a ţapului ispăşitor

Politica aplică acum vechea reţetă a ţapului ispăşitor în perioadă de criză. Dacă "musulmanii 2000" erau germani ca toţi ceilalţi, spune ziarul, situaţia s-a schimbat în 2004. A venit apoi 11 septembrie 2001 şi asasinarea regizorului olandez Theo van Gogh, în 2004, care "a provocat o panică care a pus capăt acestei primăveri a politicii integrării de la începutul secolului".

Mai liniştit, Die Zeit constată că populismul actual al guvernului este alimentat de frica poporului. Horst Seehofer s-a pus chiar la nivelul unui Geert Wilders din Olanda. "Într-o vreme în care legitimitatea marilor partide politice se prăbuşeşte, şi Germania se confruntă cu ispita populismului", deploră săptămânalul. Angela Merkel, şi cu ea întreaga politică, este speriată de succesul argumentelor populiste şi xenofobe ale lui Thilo Sarrazin. "Ei se tem să nu fie măturaţi de acest val uriaş – dar încearcă totuşi să profite de el".

O ţară cu 2 600 de moschei este islamofobă?

Pentru Die Zeit, dezbaterea arată dimensiunea la care se va negocia politica de integrare, comparabilă cu cea a politicii faţă de Europa de Est în anii '70 sau cea privind dezarmarea. "Se poate crede că germanii sunt capabili să rămână ponderaţi", consideră ziarul. "Sondajele de opinie arată că scepticismul faţă de Islam este în creştere. Dar o ţară care a suportat crearea a mai mult de 2 600 de moschei şi locuri de cult, fără conflicte majore este ea cu adevărat islamofobă?"

Săptămânalul din Hamburg vrea un cuvânt de recunoştinţă din partea musulmană "deoarece nu există nici o garanţie că această ţară va rămâne la fel de deschisă către lume. Politica trebuie să depăşească frica de oameni şi să spună adevărul: Nu, nu vom fi copleşiţi de hoardele musulmane". Reamintind că totalul migratoriu german este negativ, Die Zeit consideră că "problema nu va fi de a şti cât de mult Islam este suportabil în Germania, dar ce grad de lipsă de generozitate va suporta Germania".