Intoxicaţiile din presă nu sunt un mit

UE impune curbura castraveţilor, interzice coafezelor să poarte tocuri şi finanţează chiar şi un film porno! Aceste mituri privind deciziile executivului de la Bruxelles sunt totodată inepuizabile şi false, şi provin adeseori din aceleaşi surse: ziarele de scandal britanice.

Publicat pe 9 aprilie 2013 la 11:29

Vă mai amintiţi de vremurile când gogoşile pufoase au dispărut de pe tarabe şi au fost înlocuite cu nişte chestii în ambalaje de plastic şifonate din care se prelingeau diverse, care poate ieri ar fi putut fi gogoşi proaspete cu condiţia să nu fi fost băgate în plastic? Uniunea Europeană ar fi impus aceste ambalaje, au explicat atunci negustorii. Ei bine nu. Era un mit.
Euromitul meu preferat este povestea finanţării filmului regelui porno-ului, Robert Rosenberg. Fiindcă se poate vedea bine efectul bulgăre de zăpadă: informaţiile se adaugă una alteia, ajungându-se la rezultatul: "Încă o prostie venită de la UE!". Chiar dacă nu există decât 10% de adevăr în ele. Pavel Poc, deputat european social-democrat, a studiat cum se nasc miturile în jurul deciziilor UE. El le adună, le demontează şi le caută motoraşul, depistând explicaţia întregii poveşti.
Colecţia sa conţine adevărate comori. De exemplu, mitul potrivit căruia UE reglementează dimensiunea prezervativelor. Şi când a încercat să înţeleagă cum se nasc aceste euromituri, a descoperit că acestea veneau în majoritate din mass-media britanică.
"Calea standard, explică astfel Pavel Poc, este aceasta: un ziar de scandal britanic scoate o informaţie din vreo nouă directivă europeană din actualitatea bruxeleză. Şi face din ea un titlu delicios şi exploziv, care este apoi preluat de jurnalişti în străinătate. [...] Probabil, în parte, datorită unei traduceri imprecise, aceştia însoţesc titlul respectiv de comentarii din partea unor politicieni locali, care se complac să încarce UE cu tot ce le pică sub mână. Şi aşa merge treaba".

UE finanţează porno

"Incredibil! În timp ce spitalele şi şcolile abia reuşesc să obţine câteva coroane [moneda cehă] din partea UE pentru cumpărarea de echipamente vitale, actorul de filme pornografice, acum la pensie, Robert Rosenberg a obţinut finanţare pentru un film documentar despre viaţa lui"*, scria un tabloid ceh în septembrie de anul trecut. Site-ul Parlamentní listy a mai pus puţin gaz pe foc cerând unor politicieni cehi părerile lor asupra acestei informaţii scandaloase. Ce au răspuns aceştia? Mulţi dintre ei nu au părut surprinşi, făcând doar observaţia că Uniunea Europeană este oricum un mare balamuc.
Şi de fapt care este adevărul? Prin programul său Media, UE sprijină creaţia cinematografică. Dar singura legătură între fostul actor porno şi UE este că filmele sale continue să fie vândute în UE. Şi într-adevăr în Slovacia se pregătea un film documentar despre Rosenberg - viaţa regelui porno-ului la pensie... Regizoarea documentarului se înscrisese la două ateliere europene. Dar participarea ei la primul a fost refuzată şi, din propria ei iniţiativă, şi-a retras documentarul din proiecţia prevăzută pentru al doilea. Asta-i tot.

Coafezele nu mai au voie să poarte tocuri

Încă o informaţie pe cinste. În aprilie 2012, zvonul s-a răspândit pe site-urile din Cehia: funcţionarii de la Bruxelles pregătesc o nouă directivă care va limita libertatea coafezelor. Din motive de securitate, se pare, acestea nu vor mai avea voie să poarte tocuri. De fapt, nu se pregătea nicio directivă. "A avut loc doar o întâlnire la Bruxelles a asociaţiilor patronale de coafori. Aceasta întrunea angajatori şi sindicate. Cele două părţi au ajuns la un acord presupus să îmbunătăţească condiţiile de muncă ale coaforilor. Tabloidele britanice au agăţat vestea şi au umflat-o cu generozitate. Şi astfel informaţia a ajuns în Republica Cehă", povesteşte Pavel Poc, care a primit apoi un e-mail de la o asociaţie cehă de coafori, cerându-i să pună capăt acestei absurdităţi. Această asociaţie făcea parte dintre semnatarii acordului. Dar nici ei nu mai recunoşteau informaţia care, plecată din Bruxelles, trecuse prin Londra înainte de a ateriza la Praga.

Interdicţia castraveţilor cu o curbură excesivă

De acum înainte, unghiul de curbură al castraveţilor autorizaţi pentru vânzare nu trebuie să fie mai mare de 20 de grade. Asta pentru a fi mai uşor pentru consumator de a calcula cât conţine fiecare pachet. Dar şi pentru a putea stoca mai mulţi castraveţi în recipiente. Sub presiunea legumicultorilor, normele naţionale disparate au fost armonizate. Acum, castraveţii şi bananele mai drepte vor avea o altă clasificare decât cele mai curbaţi. Norme similare impun, de exemplu, cantităţile maxime de metale grele din produsele alimentare. De fapt statele reglementau deja această curbură în propriile norme naţionale. Ele nu au făcut decât să armonizeze recent aceste norme.
Şi cum rămâne cu gogoşile plastifiate? Alarmă falsă. Uniunea Europeană a decretat doar că consumatorul ar trebui să poată cumpăra gogoşi ambalate alături de gogoşile proaspete, în caz că ar dori să fie mai sigur că mâncarea lui a fost atinsă de cât mai puţine mâini străine. Nimic mai mult. Când adevărul a fost stabilit, vânzătorii de gogoşi le-au scos din nou din ambalajele lor.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect