"Portugalia este o ţară închisă, bătrână, fără perspective. Acolo, în Angola, există toate problemele pe care le vreţi, dar este viitorul. Un pământ al provocărilor. Şi mă lansez deci!" Paula Cardoso, din Lisabona, treizeci de ani, aparţine acestei tinere generaţii de protughezi care se simt "condamnaţi", fără viitor. De cinci ani încoace, potrivit Observatorului migraţiilor, 350 000 de persoane au părăsit această ţară lovită de o criză violentă, arătată cu degetul ca un lanţ slăbit al Uniunii Europene, pe punctul de a cădea pradă unui krach similar celui grecesc. Un exod comparabil cu cel al anilor '60. Portughezii emigrează mai ales în Anglia, Spania, Elveţia. Dar de trei ani, a apărut un alt Eldorado, mai îndepărtat: Angola. Această fostă colonie portugheză, independentă din 1975, în urma unui război îndelungat, se află la şapte ore de zbor de Lisabona, în sudul Africii. Ţara oferă un teritoriu de două ori mai vast decât al Portugaliei. Este "ţara provocărilor", visată de Paula Cardoso şi de atâţia alţii.

Fenomenul este în creştere. În 2006, nu s-au numărat decât 156 de vize pentru portughezii care plecau spre vechea colonie. Anul trecut erau deja 23 787. De acum înainte, 100 000 de portughezi ar fi deja instalaţi acolo, deci de patru ori mai mult decât angolezii care se instalează în Portugalia unde, din cauza crizei, nu mai sosesc decât cu mari dificultăţi. "Acest aspect mă face să mă gândesc la epoca marilor descoperiri, atunci când strămoşii noştrii plecau spre Africa pentru a fugi, şi ei, de criza economică", subliniază Mario Bandeira, de la Institutul superior de ştiinţe ale muncii şi ale întreprinderii.

1000 de euro lunar în Portugalia, contra 3000 în Angola

Portugalia este bolnavă, Angola explodează de bunăstare. Cu rezervele sale de diamante şi zăcămintele sale de petrol – cele mai importante din Africa subsahariană, după Nigeria – ţara pluteşte pe o creştere a PIB de 14 %, în medie, din 2003. Anul precedent, în 2002, angolezii descopereau pacea după patruzeci şi unu de ani de conflict armat aproape neîntrerupt. Totul este de reconstruit. E nevoie de ingineri de poduri şi şosele, cu experienţe în telecomunicaţii, de consultanţi financiari, etc., şi dacă este posibil, lusofoni. Este o adevărată mană cerească pentru portughezi, legaţi de această ţară printr-o limbă comună: cadre sau tineri diplomaţi portughezi, la şomaj sau pur şi simplu în căutarea aventurii, pleacă deci spre Africa.

Ceea ce motivează candidaţii sunt, înainte de orice, banul uşor de obţinut şi salariile motivante. Un inginer proaspăt diplomat sau un jurnalist cu trei ani de experienţă care de abia câştigă 1000 de euro lunar în Portugalia primeşte oferte de 3000 de euro în Angola, plus casa şi masa oferite de întreprinderea lor. Carlos Cardim, directorul unei agenţii de publicitate instalate de cinci ani în Luanda, capitala Angolei, afirmă: "Am impresia de a trăi în continuare în Portugalia anilor '80, atunci când fondurile Comunităţii economice europene începuseră să plouă". Aceşti emigranţi privilegiaţi trăiesc pe picior mare: vile luxoase, maşini cu şofer, escorte personale, nopţi festive. "Există o latură Far West, este excitant, mărturiseşte Joao, un consultant în marketing debarcat în sudul Angolei din 2007. În timp ce Portugalia este cu adevărat ţara unde nu trebuie să fii în acest moment".

"Distracţiile sunt plaja, barurile, discotecile"

"Pământ al provocărilor", Angola? Cu siguranţă. Eldorado profesional? Fără nici o îndoială. Ţara şansei? Cu siguranţă nu, spune Paula Cardoso, jurnalistă portugheză. Aşezată la o cafenea din centrul Lisabonei, această metisă drăguţă de treizeci de ani (un părinte portughez, altul din Mozambic, altă ex-colonie africană) mărturiseşte, şi ea, că decorul are şi o parte ascunsă. La sfârşitul lui 2009, ea pleacă să trăiască timp de şase luni la Luanda. Săptămânalul său, Sol, salvat de la faliment datorită unui bogat, o trimite pe teren ca să se obişnuiască. "Nu prea aveam o imagine bună despre Angola din start, şi totuşi dezamăgirea mea a fost mare. Viaţa cotidiană este o luptă continuă. Dacă nu ai aer condiţionat, generator şi un rezervor de apă în apartament, suferi la Luanda!" Şapte milioane de locuitori se înghesuie în capitala construită pentru mai puţin de un milion.

Din acest sejur, ea a păstrat deci câteva amintiri personale proaste. "Distracţiile sunt plaja, barurile, discotecile. Altfel, concertele sunt la mai mult de 100 de dolari, viaţa culturală este aproape inexistentă şi magazinul universal din centru este un loc unde îngheţi din cauza climatizării proaste. Ce palmă faţă de Lisabona!"

O veche ţară europeană aflată într-o situaţie proastă priveşte cu invidie o naţiune africană în plină dezvoltare. "La Luanda, spune un vechi expatriat, ne place să spunem, nu fără un spirit de răzbunare, că Portugalia a devenit o colonie angoleză". Şi asta, chiar dacă Angola nu are doar atuuri: o sărăcie extremă atinge două treimi din populaţie, speranţa de viaţă nu atinge 40 de ani, costul vieţii este extrem de ridicat iar nivelul corupţiei atinge recorduri. Văzută din Lisabona, fosta colonie pare să fie o mană providenţială. Prim client al ţării în afara UE, Portugalia investeşte masiv aici (557 de milioane de euro în 2009), şi 800 de întreprinderi sunt instalate pe loc. Dar este adevărat şi în celălalt sens: milionarii angolezi investesc în Portugalia în industria de lux, a autoturismelor şi a hotelurilor de lux, modă şi chirurgie plastică. Un om de afaceri lisabonez, José Calp, afirmă: "Angola este sprijinul salvator al economiei portugheze!"