Acesta este un reportaj “freestyle”

De citit cum doriţi, de-a dreptul sau în curmeziş. Ţesută cu fire de ață albă, împletite cu fire de ață neagră, aceasta este povestea care retrasează momente trecătoare din viaţa câtorva oameni care şi-au abandonat cariera pentru a se consacra împreună unor proiecte unice: o universitate de persoane fără adăpost, un centru de schimbare de mentalitate, un pod ceho-polonez de voluntari.

Acţiune, acţiune, acţiune, trebuie, credeţi-mă, pentru a se ţine după Michał Paluch, animator social şi lider "freestyle" al tinerilor din Cieszyn, foarte motivat pentru a reuni tineri şi mai puţin tineri, cehi şi polonezi, protestanţi şi catolici... şi chiar elevi, profesori şi funcţionari, într-o comunitate ecumenică şi multiculturală.

Eroul acestei povestiri este Cieszyn: un bi-oraş în plină metamorfoză. Haideţi atunci!

Acţiune: Chestionarul

Decembrie 2012. "Ei bine, hai să-i dăm drumul!", lansează Michał Paluch. "Hai să facem shadowing, fii umbra mea, hai să facem cunoştinţă în acţiune".

2 400 de elevi de liceu din Cieszyn se pregătesc să completeze un chestionar pentru a desemna printre cunoştinţele lor lideri, tinere personalităţi ieşite din comun capabile să gereze proiecte transfrontaliere. Michał speră să selecţioneze vreo o sută de persoane şi să creeze un parlament al tinerilor ceho-polonezi.

Şi apoi... Apoi, cele două oraşe mici, de 30 000 de locuitori fiecare, vor întrupa un singur oraş de 60 000 de persoane în centrul unei Europe unite, un oraş universitar, multireligios, multicultural, cu un trecut frumos şi un viitor promiţător. Malurile râului Olza vor fi legate unul de celălalt de un tramvai roşu şi frumos, la care locuitorii din Cieszyn au visat atât de mult.

Mitul "Micii Viene" va renaşte, aşa cum vor reapărea şi caleştile sau personajul împăratului Francisc Iosif în piaţa principală. Un liceu transfrontalier şi un festival al tineretului la data aniversară a intrării în Schengen vor întregi tabloul.

Fiindcă într-adevăr aici a fost pecetluită istoria pe 20 decembrie 2007, atunci când cei doi primari au tăiat laolaltă bariera graniţei. Dar deşi înlăturată, bariera dăinuie în minţile noastre. Polonezii nu vorbesc cehă şi cehii nu cunosc poloneza.

Fir negru: singurătatea unui lider

Michał are 31 de ani. Şcoala este un vis urât. Post-comunismul. Jurnalismul a fost libertatea lui: o bicicletă, un aparat de fotografiat şi un reportofon. La 17 ani, l-a intervievat pe consilierul preşedintelui american Richard Pipes, născut în Cieszyn, şi pe actorul polonez Jerzy Stuhr, care urca pentru prima dată pe scena locală. În ziua bacalaureatului său, Michał a câştigat un prestigios concurs de jurnalism [...], iar apoi s-a alăturat Universităţii de vară pentru societatea civilă, fondată de Zbigniew Pełczyński, filosof şi profesor emerit la Oxford.

"Pentru prima oară, cineva mă întreba cine eram şi ce vroiam să fac. Şi cine a fost acesta? Profesorul lui Bill Clinton în carne şi oase!" Era ocazia de a merge peste tot, în cabinetele prim-ministrului şi preşedintelui, în ministere. Ucenicia s-a încheiat cu un seminar asupra corupţiei.

Fir alb: uniţi într-un vis

La sediul Centrului transfrontalier al voluntariatului: într-una dintre săli este proiectat filmul realizat cu ocazia festivalului Freestyle City, care a fost la baza întregului proces în urmă cu trei ani. "După studii m-am întors acasă în oraşul meu şi mi-a venit această idee", îşi aminteşte Michał.

Oraşul medieval va găzdui 310 pasionaţi de sporturi extreme. În piaţa oraşului, deasupra capului Sfântului Florian, vor zbura motociclete. Biciclişti vor coborî cu viteză pe străzile înguste din centru. Zeci de evenimente în decursul a patru zile. Şi toate acestea pentru a uni oamenii. Un fel de antidot împotriva morocănelii şi a problemelor locale.

La sfârşitul festivalurilor din 2010 şi 2011 a fost înfiinţată o reţea de 120 de tineri gestionari de evenimente. Michał îşi închide carneţelul: "Ce eram presupus să fac cu ei? M-am dus să-l văd pe adjunctul primarului, spunându-i: Hai să elaborăm un proiect european, hai să creăm Centrul Transfrontalier de Voluntariat (Transgraniczne Centrum Wolontariatu – TCW)"

Acţiune! Voluntarii!

Sediul TCW este un centru de instruire modern creat cu fonduri europene. Un proiector multimedia, o cameră de luat vederi, o tribună verde foarte "freestyle" (cu o oglindă şi un clopoţel de bicicletă) pentru a învăţa arta discursului în public, laptopuri şi tarabe.

Tinerii vin agale. Ei îşi aruncă raniţele într-un colţ şi apoi se aşează pe pufuri. Przemek Lose, 16 ani, organizatorul unei conferinţe ceho-poloneze, are un aer senin, şi-a încheiat treaba deja de ieri. "Ceea ce se întâmplă în centru este pur şi simplu incredibil, spune acesta. Nu este nici şcoală, nici centru cultural, nici organizaţie de cercetaşi, nici refugiu, ci ceva complet diferit! Aici schimbăm oraşul!"

Fir alb: Petr Kantor

Petr aminteşte de Václav Havel tânăr. Mic, subţire, concentrat. Stăm în jurul unei mese dintr-un salon de ceai ceh din Cieszyn. Petr are 35 de ani, a studiat dramaturgie şi management în Japonia, predă la Ostrava. Datorită lui, voluntarii polonezi au dat buzna anul trecut în liceele cehe, cu muzică, filme, ateliere, invitând pe toată lumea să participe la întâlniri. Apoi au luat lecţii de limbă cehă.

Dar construcţia unei comunităţi înaintează încet. "Cehii sunt diferiţi", spune Petr. "Ei lucrează în grupuri mici, în mediul lor, de preferinţă în şcoli". Cu toate acestea, Kantor împarte chestionare în şcoli în căutare de tineri animatori, pentru a crea parlamentul transfrontalier, etapă-cheie în cadrul "marii schimbări". El este optimist, fiindcă lucrurile se mişcă: municipalitatea cehă învecinată din Karviná a fondat un centru transfrontalier de voluntariat urmând modelul celui din Cieszyn.

Fir negru: legături ţesute

După al Doilea Război Mondial, nu mai exista niciun fel de comunicare între cele două oraşe. În anii '60, cu ocazia celei de-a 1150-a aniversări a oraşului, s-au ridicat pentru scurt timp barierele frontaliere. La fel cu ocazia unor sărbători comuniste, precum de 1 mai. De ambele părţi, evenimentul era întotdeauna însoţit de zeflemelele vameşilor şi de glume şovine.

Şi apoi a venit tragicul an 1968. În cimitir, pe malul celălalt al Olzei, se află mormântul Ładei Krumniklowa, o jurnalistă poloneză din Český Těšín, care în 1968 a trimis un apel soldaţilor polonezi: "Nu trageţi în popor, nu este nicio contra-revoluţie la noi. Este o minciună, o teribilă ocupaţie a unei ţări suverane". Ea a fost arestată şi forţată să lucreze pe post de funcţionar pentru un salariu de nimic. Mormântul ei este un loc important pentru a crea legături.

La începutul anilor '90, legăturile erau ţesute într-un mod blând prin intermediul asociaţiei ceho-poloneze "Solidaritatea", sau prin festivalul de teatru Na Granicy (la graniţă), care încă mai există. Apoi, cu ajutoarele europene în vederea aderării, şi apoi cu fondurile europene, ţeserea s-a făcut mai concret, prin construcţia de drumuri şi infrastructură.

Astăzi sunt organizate un anumit număr de evenimente comune, curse de atletism, turnee de baschet. Biblioteca poloneză Ksieznica Cieszynska organizează întâlniri cu martori ai istoriei, în timp ce Městská Knihovna, biblioteca municipală de partea cehă, dezbate despre relaţiilor dintre polonezi şi cehi. Oraşul se reuneşte. Încetul cu încetul. Desigur însă, prea încet pentru tineri.