Până la urmă, avem o veste bună de la Luxemburg. Miniştrii Afacerilor de Externe din Uniunea Europeană au decis să transmită Comisiei Europene cererea de candidatură a Serbiei la UE.

Decizia a fost luată, prin consens, după o presiune exersată asupra Olandei, care a dorit condiţionarea acestei proceduri de arestarea lui Ratko Mladic, acuzat de crime de război şi de genocid de către Tribunalul penal internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPIY).

Mladic trebuie arestat mai întâi

Fermitatea Olandei a fost totuşi luată în considerare. Cei Douăzeci şi şapte au insistat ca fiecare etapă a unei eventuale adeziuni să fie aprobată de către ansamblul guvernelor UE şi ca Belgrad să coopereze din plin cu TPIY. Cu alte cuvinte, Belgrad trebuie să-l aresteze pe Ratko Mladic şi pe ceilalţi fugitivi.

Mingea este astăzi pe terenul sârbilor. Şi nu doar în ceea ce priveşte arestarea lui Mladic, condiţie pe care Serbia întârzie să o îndeplinească faţă de TPIY. În chestionarul care va fi trimis în curând la Belgrad, Serbia trebuie să detalieze ce a întreprins până în prezent pentru a îndeplini criteriile politice şi economice ale unei adeziuni la UE, pentru a lupta împotriva corupţiei şi a stabili un dialog cu Kosovo.

Deranjanta experienţă cu Bulgaria şi România

Aşa cum a amintit Stefan Füle [comisarul european însărcinat cu Extinderea], sprijinul pe care Serbia l-a obţinut din partea responsabililor europeni este pe măsura aşteptărilor pe care UE le are de la autorităţile de la Belgrad.

Euforia va fi deci de scurtă durată. Dacă nu vrea să fie o eternă logodnică, ar fi bine să se apuce de treabă. A venit ora schimbărilor profunde, oricât de dificile ar fi. După deranjanta experienţă cu Bulgaria şi România, Bruxelles afirmă fără încetare că Serbia nu poate intra în UE pe uşa cea mică. Nici un bluf nu va permite păcălirea Uniunii Europene.