Fostul prim-ministru Giorgios Papandreu, atunci când a solicitat ajutor financiar, în 2010, şi acum, în circuitul lucrativ al discursurilor internaţionale.

Trei ani de eşecuri colective

Pe 23 aprilie 2010, premierul grec de la acea vreme, Giorgios Papandreu, lansa un apel pentru asistenţă financiară internaţională în scopul evitării prăbuşirii economiei ţării. Cei trei ani care au urmat au fost marcaţi de o serie de erori comise atât de troica creditorilor internaţionali, cât şi de statul grec, după cum demonstrează mai multe analize.

Publicat pe 25 aprilie 2013 la 12:12
Fostul prim-ministru Giorgios Papandreu, atunci când a solicitat ajutor financiar, în 2010, şi acum, în circuitul lucrativ al discursurilor internaţionale.

În urmă cu trei ani, premierul din acea perioadă, Giorgios Papandreu, rostea un discurs în portul Insulei Kastelorizo, în spatele său văzându-se strălucirea valurilor Mării Egee, iar pe fundal auzindu-se veselia copiilor care se jucau. Perioada care a urmat după acest discurs s-a dovedit a fi pentru Grecia orice altceva decât un joc al copiilor într-o zi însorită. Apelul făcut de Papandreu în acea zi, adresat zonei euro şi Fondului Monetar Internaţional, a dat tonul pentru aproape tot ce s-a întâmplat în Grecia în ultimii trei ani. Este neclar care va fi rezultatul.

Deşi Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional formează troica creditorilor care au oferit Greciei aproximativ 200 de miliarde de euro ca fonduri de asistenţă în ultimele 36 de luni, rolul organizaţiei cu sediul la Washington a atras atenţia celor mai mulţi dintre cetăţenii greci. Chiar şi acum, data de 23 aprilie 2010 este numită de mulţi drept ziua în care Papandreu “a trimis Grecia la FMI”.

Chiar dacă FMI a furnizat doar o mică parte din fondurile oferite până în prezent, activităţile sale sunt adesea urmărite cel mai atent. Deşi lumea îşi dă seama din ce în ce mai mult că unii dintre partenerii Greciei din zona euro şi BCE s-au aflat în spatele unora dintre cele mai dure condiţii impuse de Troică, FMI continuă să fie ţinta constantă a criticilor.

Calul Troian FMI

Problema este că aceste critici formulate adesea fără a se face distincţie, în care FMI este catalogat drept Calul Troian al neoliberalismului, exclud o analiză corectă privind cele trei elemente ale Troicii. În această ceaţă, a devenit dificil de stabilit care sunt argumentele pentru critici îndreptăţite la adresa FMI. Din acest punct de vedere, un editorial scris de Mohamed El-Erian, preşedintele companiei de investiţii PIMCO, pe tema deficienţelor FMI, intervine la momentul potrivit şi este extrem de util.

Newsletter în limba română

El-Erian subliniază că principala slăbiciune a FMI este vulnerabilitatea sa la acţiuni de manipulare politică. Preşedintele PIMCO critică şi rolul Fondului Monetar Internaţional în planul de relansare a economiei Republicii Cipru. Firma condusă de El-Erian a avut sarcina verificării situaţiei financiare a băncilor cipriote înainte de oferirea pachetului de împrumuturi prevăzut în acordul semnat de Guvernul de la Nicosia cu Troica. El-Erian afirmă că soluţia iniţială, care a fost abandonată, şi planul revizuit demonstrează o “insuficientă întelegere şi o insuficientă analiză a complexităţii problemelor ţării”.

“În ambele cazuri şi în alte circumstanţe similare din alte ţări europene (inclusiv în Grecia), suspectez că FMI nu a avut altă opţiune decât să cedeze presiunilor liderilor politici europeni”, explică El-Erian. “Dar, procedând în acest fel, a riscat mult mai mult decât credibilitatea şi statutul instituţiei”, adaugă el.

Toate aceste aspecte – în special problema credibilităţii – sunt analizate şi de Gabriel Sterne, economist-şef la Exotix. Sterne, un fost angajat al FMI, a publicat săptămâna trecută probabil cea mai completă evaluare privind erorile comise de Fond în ultimii trei ani. Raportul său de analiză cuprinde unele puncte extrem de evidente în cazul Greciei.

Erorile prefigurate ale FMI

Sterne începe prin a nota că evaluarea FMI, pe care El-Erian a lăudat-o pe bună dreptate, a fost în oarecare măsură departe de obiectivul vizat în cazul Greciei. “Grecia s-a confruntat cu cele mai mari, dar în niciun caz cu singurele erori care erau prefigurate; erori care pot fi explicate prin algebra terifiantă a prăbuşirii pieţei creditelor imobiliare + austeritate = dispariţia profitului economic”, scrie Sterne, subliniind că programul impus Greciei nu a deviat de la obiectivul vizat din cauza a ceea ce s-a întâmplat – sau nu s-a întâmplat – la Atena în ultimii trei ani.

Troica argumentează cu insistenţă că ritmul lent al reformelor este cauza recesiunii mai profunde decât se anticipa, în timp ce evită în mod constant să recunoască faptul că ritmul rapid al reformelor fiscale a fost factorul care a obstrucţionat economia Greciei.

Sterne argumentează că lipsa unei soluţii pentru contracararea uriaşului deficit public al Greciei încă de la început s-a dovedit a fi o greşeală cu efecte grave, o greşeală care nu corespunde principiilor Fondului Monetar Internaţional. Imediat după discursul lui Papandreu din Insula Kastelorizo, FMI anticipa că datoria suverană a Greciei va atinge nivelul de 139% din Produsul Intern Brut până la sfârşitul anului 2011, dar, cu ocazia celei de-a cincea evaluări trimestriale a experţilor Troicii, datoria ţării ajunsese la 160% din PIB, în pofida faptului că fuseseră deblocate fonduri de peste 100 de miliarde de euro din credite.

“Există argumente puternice că planul de relansare economică – care a prelungit criza în loc de a implementa măsuri ferme – a avut mai mult un impact negativ decât unul pozitiv; de asemenea, există argumente puternice că această situaţie era de aşteptat”, subliniază Gabriel Sterne, adăugând că Fondul Monetar Internaţional “şi-a încălcat una dintre propriile reguli fundamentale prin sprijinirea unui program economic destinat Greciei, în mai 2010, care era inadecvat din punctul de vedere al garantării sustenabilităţii”.

Restructurarea întârziată a datoriei

Ar fi fost mai bine ca Grecia şi Troica să fi asumat de la început consecinţele restructurării datoriei suverane, în loc să abordeze această problemă abia în 2012, argumentează analistul. În mod crucial, Sterne notează că există persoane care au profitat de refuzul de a aborda de la început problema restructurării datoriei, mai ales în condiţiile în care cea mai mare parte a datoriei se afla sub gestiunea băncilor europene.

Verdictul economistului pe tema strategiei de tip “pretinde şi amână” aplicată după discursul lui Papandreu este unul de condamnare. “În fond, tergiversările în cazul Greciei au fost fără rezultat. Creditorii privaţi care acordau fonduri acestei ţări au fost linşaţi, nicio bancă din Grecia nu a mai acordat vreun împrumut de la jumătatea anului 2011, rata şomajului în rândul tinerilor este de 60%, iar Banca Centrală Europeană a fost nevoită să intervină masiv pentru a menţine pe linia de plutire segmente largi ale sistemului bancar european”.

La fel ca Mohamed El-Erian, Sterne constată că FMI a cedat presiunilor politice exercitate de statele din zona euro, făcând o serie de erori de diagnosticare a problemelor economice.

La trei ani după discursul din Kastelorizo, Grecia are de făcut în continuare multe lucruri. A aplicat cele mai dramatice reforme fiscale din istoria Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, dar reformele absolut necesare încă sunt în faza de elaborare. Iar aceste lucruri nu trebuie să ne îndepărteze de concluzia că programul de relansare destinat Greciei a fost prost-conceput şi implementat în mod inadecvat de toate părţile.

Din acest punct de vedere, este esenţial să fie înţelese rolurile pe care cele trei elemente ale Troicii le-au jucat; de asemenea, trebuie identificate şi slăbiciunile precum şi obstinaţia acestora. Lansarea unor critici dure împotriva Fondului Monetar Internaţional sau a altora permite Troicii să se ascundă în spatele poziţiei inteligente conform căreia deficienţele programului de relansare constau doar în ritmul lent al aplicării reformelor de către Atena. Dacă vrem să înţelegem cu adevărat linia trasată de Papandreu în discursul din Kastelorizo, este necesară o abordare mai nuanţată.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect