Odinioară, pe tărâmul funcţiei publice, posturile erau fixe, imuabile, funcţionând agale, cu salarii indexate pe inflaţie, a treisprezecea şi a paisprezecea lună, concedii abundente, pensii mai mari şi pensionări anticipate mai simple de negociat. Erau locurile de muncă visate de trei generaţii de europeni, în numele securităţii şi beneficiilor asociate cu statutul de "funcţionar", "civil servant", "Regierungsbeamter", "statale" sau "funcionario público".

Funcţionarii – spre deosebire de salariaţii din sectorul privat – nu numai că nu puteau fi daţi afară, dar în plus aveau garanţia că angajatorul lor nu dă faliment. Cu toate acestea, de când criza grecească a reamintit Europei că un stat poate da faliment, funcţionarul seamănă din ce în ce mai mult cu orice alt salariat. Mitul postului de muncă pe viaţă s-a volatilizat. Toate guvernele europene – de la britanicii liberali la francezii etatişti – au început să scadă salariile, să suprime primele şi să reducă numărul de angajaţi ai funcţiei publice pentru a diminua deficitele uriaşe şi pentru a restabili încrederea pieţelor.

Recordul este deţinut de prim-ministrul britanic David Cameron, cu suprimarea de 490 000 "civil servants" de către Spending Review (bugetul de stat). În realitate, numărul de posturi suprimate ar putea fi chiar mai mare: potrivit Chartered Institute of Personnel and Development sau CIPD (Institutul, autorizat de către Royal Charter pentru formarea şi managementul de personal), vor fi "750 000 de suprimări de posturi până în 2015-2016, în cazul în care coaliţia îşi respectă programul de cheltuieli pe termen lung". Cei care pleacă la pensie nu vor fi înlocuiţi, şi mulţi funcţionari vor fi pur şi simplu daţi afară.

Salarii blocate sau înghețate, posturi și prime suprimate

În Franţa, Nicolas Sarkozy a decis să blocheze salariile şi să nu înlocuiască jumătate dintre funcţionarii care se pensionează. Din anul 2007, 100 000 de posturi au dispărut; iar în 2011, 31 638 alte posturi vor fi eliminate. În Portugalia, după îngheţarea salariilor în 2010, socialistul José Socrates a anunţat două alte reduceri: pe de o parte, o reducere a salariilor de 5%, pe de altă parte o întrerupere a promovărilor şi a angajărilor.

La începutul lunii, premierul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero a anunţat că vor trebui trei ani înainte ca "funcionarios" să recupereze reducerea de salariu de 5% din primăvara trecută. În Irlanda, care a experimentat o reducere a salariilor din sectorul public de 14%, acordul dintre guvern şi sindicate pentru a restricţiona şi mai mult avantajele funcţionarilor publici este în prezent suspendat.

În Grecia, guvernul lui Giorgios Papandreou a scăzut salariile din sectorul public, a îngheţat angajările, a ridicat vârsta de pensionare şi a eliminat primele de luna a treisprezecea şi a paisprezecea. La începutul lunii octombrie, lucrătorii temporari ai Ministerului Culturii au ocupat Acropola pentru a protesta împotriva ne-reînnoirii contractului lor, alăturându-se astfel controlorilor de trafic aerian, portuar şi feroviar, în grevă de luni de zile.

Chiar și Eurocraţia este afectată

Pe 21 septembrie, Republica Cehă a asistat la cea mai mare demonstraţie de la căderea comunismului: 40 000 de funcţionari publici au mărşăluit pe străzile din Praga pentru a se opune reducerii salariale de 10% prevăzută de guvern. În Ungaria, premierul Viktor Orbán a limitat achiziţia de maşini de serviciu şi de telefoane pentru funcţionarii publici. În Letonia, angajaţii sectorului public şi-au pierdut în medie 30% din venituri. Toate ţările sunt afectate, inclusiv bogata Germanie: Angela Merkel a anunţat dispariţia a 15 000 de funcţionari până în 2014.

Austeritatea a lovit în cele din urmă şi noua frontieră a funcţiei publice: cea bogată, cosmopolită şi invidiată a funcţionarilor Uniunii Europene. Confruntată cu aceste restricţii bugetare, Comisia Europeană foloseşte lucrători interimari şi propune contracte pe durată determinată, renunţând astfel să umfle rândurile permanenţilor din Eurocraţie. După ce a diminuat la jumătate măririle de salarii în 2010, ea vrea să reducă acum salariile eurocraţilor cu 0,4%.