Banii vorbesc, mai ales la Bruxelles. În engleză, “a billion euros” echivalează cu “mil milhoes de euros” în portugheză, sau o mie de milioane. În spaniolă, la fel, “billón” înseamnă un milion de milioane, adică termenul englez “billion” înseamnă “mil millones de euros”. În mod confuz “billion” se traduce ca “milijarde” în croată, sau “miljard” în olandeză. Când francezii vorbesc despre “un billion”, se referă la ceea ce britanicii numesc un trilion. Oh, şi un “Billiarde” german este un “quadrillion” francez. Bineînţeles.

Traducerea în cartierul general al UE este o afacere complicată – şi deseori costisitoare. Comisia Europeană are trei “limbi procedurale” oficiale: germană, franceză şi engleză. Dar cu o Uniune ce se extinde şi 23 de limbi vorbite acum în statele membre, numărul traducătorilor a crescut de la 200-300 la 2 000-3 000. Se estimează că UE produce 1.76 milioane de pagini de traducere pe an, costând 300 de milioane de euro. De la 1 iulie, când Croaţia se va alătura UE, se va adăuga încă o limbă.

Prejudecăţi şi tendinţe

În aceste vremuri austere, guvernele naţionale sunt dornice să taie din bugetul UE, acesta fiind unul dintre motivele pentru care un recent discurs al preşedintelui german pe această temă a fost primit cu entuziasm.

Într-un discurs centrat pe viitorul integrării europene, din februarie, Joachim Gauck a sugerat ca engleza să devină limba oficială a UE: “Trebuie să spunem că tinerii cresc cu engleza drept ‘lingua franca’. Totuşi, cred că nu ar trebui să lăsăm lucrurile la voia întâmplării când e vorba de integrare lingvistică”. A sunat aşa de bine pentru federalişti şi adepţii rigorii bugetare: cu engleza vorbită pe coridoarele de la Bruxelles, UE ar deveni mai organizată şi mai eficientă.

Dar cât de realistic este acest lucru? Într-o anumită măsură, ar confirma o tendinţă care se instalează deja. De la “big bang-ul” extinderii est europene din 2004, folosirea francezei a suferit un declin în timpul conferinţelor – iar gemana este zilele acestea o “limbă oficială” doar pe hârtie. Documentele din Parlamentul European sunt traduse doar în limbi relevante: în cehă, de exemplu, nu există transpuneri despre politicile comune de pescuit.

Dar dacă statele membre nordice şi estice ar primi călduros engleza drept limbă oficială, sudul ar fi foarte furios. Unii diplomaţi francezi spun că engleza ar introduce pe furiş noțiuni “anglo-saxone” despre politici şi economie în elaborarea politicilor europene. În decembrie trecut, un jurnalist de la cotidianul francez Libération a boicotat o conferinţă de presă despre preşedinţia UE în Dublin pentru că era exclusiv în engleză. Dacă într-adevăr nu erau bani pentru traducători, a susţinut el pe blogul său, ar fi trebuit să se ţină în gaelică.

Europanto, mesaj pentru viitor

Ar exista şi obstacole legale. “A impune engleza ca limba oficială a Europei ar fi profund nedemocratic”, a spus Diego Marani, scriitor şi responsabil al Direcţiei Generală Interpretare la Comisia Europeană.

Departe de a face Europa mai integrată, ar putea face proiectul şi mai elitist. Costul total al traducerilor, potrivit lui Marani, se ridică la aproximativ costul a două cafele pe persoană în fiecare an: un preţ mic de plătit pentru ceva mai multă democraţie.

Cât despre soluţii alternative ? O propunere de a face din latină limba oficială este în mod trist o păcăleală de 1 Aprilie, dar un interpret crede că esperanto ar fi o “lingua franca” mai corectă decât engleza.

Un altul sugerează o regulă prin care diplomaţilor nu ar trebui să li se permită niciodată să vorbească în limba maternă pentru a avea toţi aceleaşi oportunităţi. În biroul lui Marani, angajaţii au experimentat cu “europanto”, pe care el o descrie ca “der jazz des linguas”: un limbaj amestecat freestyle construit din corpul comun al limbilor europene, fără reguli de gramatică şi un vocabular nelimitat.

Europanto este o glumă, bineînţeles, dar poate să poarte un mesaj serios. A impune o limbă europeană comună poate fi o imposibilitate politică, dar nu putem spune că o astfel de limbă nu se va dezvolta natural până la urmă.

Anul trecut un traducător experimentat frustrat de la Curtea Europeană a Auditorilor a compilat un document de 33 de pagini despre fraze în engleză folosite de obicei în mod greşit în publicaţiile UE (“to precise” [doar adjectiv în engleză] cu sensul de “a rezuma”, de exemplu, sau “actori” însemnând “oameni sau organizaţii implicate în a face ceva” mai degrabă decât “interpret pe o scenă”).

Eurolimba poate că nu sună bine pentru urechile nativilor englezi, dar ar putea fi o “lingua franca” ce se formează sub ochii noştri. Discardant la textbuch, externalise sus sprachangst y just improviste.