Ca tranziţia comunismului spre democraţie să fie o mare aventură, presimţeam acest lucru deja din timpul revoluţiei [de catifea, din 1989]. Dar ca aventura să continue şi 20 de ani mai târziu, era un aspect mai puţin evident. Şi totuşi este adevărat. Ca exemplu putem evoca afacerea neo-naziştilor, cunoscută mai degrabă sub eufemismul "incendiarii de la Vitkov".

Nu putem reproşa mare lucru procesului celor patru neo-nazişti. Tribunalul a dat dovadă de o atitudine fermă şi dreaptă. În ţările occidentale, atunci când un neo-nazist decide, în ziua aniversării lui Adolf Hitler [în aprilie 2009], după o preparare minuţioasă alături de alţi neo-nazişti, să arunce noaptea un cocktail Molotov spre fereastra unei familii rom, acţiunea sa este considerată o crimă rasistă (sau tentativă de asasinat) şi este sever pedepsită de justiţie.

Un verdict liniştitor

Dacă, în plus, victimele sunt copii, care nu reprezintă nici o ameninţare şi nici nu sunt în stare să se apere, este pronunţată o pedeapsă exemplară. Este cu adevărat liniştitor să constaţi că magistratul ceh a dat aceeaşi interpretare. Prin pedeapsa cu închisoarea pronunţată împotriva criminalilor neo-nazişti (22 de ani pentru trei dintre ei, 20 pentru al patrulea), Statul ceh a dat dovadă că nu tolerează deloc astfel de gesturi. Şi acest lucru este esenţial.

Se pune întrebarea, evident, de a şti ce consecinţe va avea acest verdict asupra mişcării neo-naziste cehe. Republica cehă nu cunoaşte acest fenomen de simpatii pro neo-naziste la poliţişti, care s-a putut traduce în anumite ţări din Europa occidentală (ca Germania) printr-o indulgenţă a poliţiei faţă de mişcările extremei drepte.

O linie politică dură împotriva neo-naziștilor

Statul ceh a adoptat destul de repede o linie politică dură, aşa cum dovedeşte legitima interdicţie a Partidului muncitoresc, legat de mişcarea neo-nazistă. Pe de o parte, putem crede că pedepsele excepţionale pronunţate împotriva rasiştilor de la Vitkov îi vor descuraja pe mulţi de la a comite astfel de crime, pe de altă parte ne putem teme că aceste condamnări vor deveni pentru mulţi terenul de apartenenţă la nucleul dur al mişcării neo-naziste în Republica cehă. Căci dacă nu este deocamdată decât o copie palidă a echivalenţilor săi occidentali, ar putea lua amploare în viitor.

Ce este sigur este că afacerea de la Vitkov nu este unicul exemplu al schimbărilor pe care Republica cehă le cunoaşte în ultimul timp, în ceea ce priveşte abordarea acţiunilor deschis rasiste. Condamnarea unanimă din partea clasei politice, stânga şi dreapta împreună, pe care le-a suscitat afirmaţia Lianei Janackova în timpul candidaturii sale la alegerile senatoriale – "Da, sunt rasistă şi nu sunt de acord ca ţiganii să se poată instala oriunde în cartierul meu" – este o altă foarte bună ilustrare a acestei tendinţe.

Este adevărat că preşedintele republicii s-a îndepărtat uşor de ea, pentru că a calificat aceste condamnări la pedepse cu închisoarea de mai mult de 20 de ani, pentru comiterea unei crime rasiste executate cu sânge rece, şi care a antrenat multilarea unei fetiţe rom, ca fiind extrem de ridicate. În aceeaşi zi, Vaclav Klaus s-a indignat cu aceeaşi pasiune de suprimarea mai multor linii aeriene şi de intenţia guvernului de a preleva un impozit asupra centralelor fotovoltaice... Din cauza prea multor indignări repetate, chiar şi preşdintele poate să se înşele.