Alegeți o limbă
În 30 aprilie 1980, Beatrix s-a așezat cu fast pe tronul ocupat de mama sa, regina Iuliana a Olandei. În acea zi, la Amsterdam au avut loc mai multe răbufniri violente. Mai mulți anarhiști și persoane fără domiciliu fix se indignaseră atunci, purtând sloganul Geen woning, geen kroning [Niciun acoperiș deasupra capetelor noastre, nicio coroană pe ale voastre], împotriva încoronării viitoarei suverane și a crizei locuințelor, criză care zguduia din răsputeri regatul.
Aveam doar 9 ani și am urmărit totul la televizor împreună cu mama. Bombele fumigene și poliția care intervenea împotriva manifestanților m-au marcat mai mult decât chiar încoronarea. Tata era și el la fel de impresionat de manifestanți ca regina, adică aproape deloc, și deci și-a petrecut ziua îngropat în colecția sa de timbre.
O regină relativ ferită de probleme
Părinții mei, evrei nemți care fugiseră din Olanda în anii 1930, nu erau chiar monarhiști. Mama avea totuși o slăbiciune pentru familille regale și mai ales pentru scandalurile din jurul capetelor încoronate.
Cu regina Iuliana, a avut pe bună dreptate doza sa de scandaluri. Soțul reginei, prințul Bernard, era un fustangiu care a generat o mulțime de copii din flori. A fost acuzat și de corupție, de a fi primit diverse cadouri de la Lockheed [Lockheed Martin, o întreprindere din domeniul apărării] prin anii 1970, acuzație care l-a constrâns până la urmă la abandonarea postului de inspector general al forțelor armate olandeze.
Domnia reginei Beatrix, în schimb, care a durat 33 de ani, a fost în general lipsită de scandal. Principalul eveniment neplăcut care a pătat oarecum reputația monarhiei a fost de fapt căsătoria fiului cel mare, Willem-Alexander - care a succedat mamei sale în acest 30 aprilie - cu fiica lui Jorge Zorreguieta, cel care era secretarul de stat argentinian pentru Agricultură în timpul dictaturii militare și care era cu sigurantă la curent cu disparițiile sistematice care au avut loc în timpul "războiului murdar".
Beatrix disprețuiește Partidul pentru Libertate
Un alt fiu al suveranei, Friso (astăzi în comă în urma unui accident de ski, în Austria), s-a căsătorit cu Mabel Wisse Smit, o apropiată a traficantului de droguri Klass Bruinsma, asasinat în 1991 în fața hotelului Hilton, din Amsterdam.
Totuși, nimic nu i se poate reproșa reginei însăși. Cât despre soțul său, prințul Claus, el era considerat ca fiind ireproșabil. El a impresionat durabil opinia publică olandeză în 1998, în timpul premierii a trei creatori africani de modă, lansând un apel către "muncitorii din toată lumea", pentru a se elibera de "fiarele" lor și de "șarpele din jurul gâtului lor" - o referință inedită la cravate. El a mai declarat în același timp că Nelson Mandela era cel mai bine îmbrăcat bărbat întâlnit vreodată.
Anul acesta succesiunea nu va mai genera revolte, ca în 1980. La Amsterdam cei fără domiciliu nu mai sunt atât de numeroși iar progresiștii din 1980 apreciază azi cu mult mai mult casa regală. O evoluție pe care o putem atribui cu siguranță disprețului reginei Beatrix pentru Partij voor de Vrijheid (PVV, Partidul pentru Libertate), partidul de extrema dreaptă condus de Geert Wilders, un politician aproape căzut în uitare. Beatrix nu avea nimic de-a face cu ideile rasiste și islamofobe ale acestui om.
Regina nu mai are rol politic
Totuși, dincolo de reproșurile venite din partea publicului, singura putere politică de care dispunea încă suverana - dreptul de a numi persoanele însărcinate cu constituirea unui nou guvern - i-a fost retras de curând printr-un decret parlamentar. Deci ea nu a mai jucat vreun rol, niciun rol, de fapt, în formarea ultimului guvern olandez.
NRC Handelsblad, un mare cotidian olandez, a asimilat recent casa regală cu un "teatru de stat", o expresie revelatoare. Într-adevăr, monarhia nu mai este astăzi decât o performanță artistică obligatorie prin Constituție.
În același ziar, o celebră actriță a dezvăluit fapul că mai multe colege fuseseră contactate discret pentru a da cursuri de teatru familiei regale. Acești actori, din păcate, nu vor fi plătiți pentru serviciile aduse, deoarece, la urma urmelor, era vorba de o misiune de onoare.
Un salariu anual de 825 000 de euro
Astăzi, persoanele care ar dori să se dabaraseze de monarhie nu mai au multă influență. Partidul Socialist este prea slab pentru a mai cântări ceva iar Nieuw Republikeins Genootschap(NRG, Noua Societate Republicană) dă impresia unei somnolențe și stângăcii remarcabile. Şi nu e deloc șocant să observi acest lucru. De ce, până la urmă, atâta risipă de energie pentru a se opune unei performanțe artistice?
Poate pentru că remunerația unei astfel de performanțe artistice este puțin obișnuită. Viitorul rege al Olandei, Willem-Alexander, primește un salariu anual scutit de impozit de mai mult de un milion de dolari [825 000 de euro], ca și o indemnizaţie de 5,7 milioane de dolari [4,4 milioane de euro], "pentru costurile legate de personalul angajat și cheltuielile materiale". Soția sa, Maxima, primește și ea un salariu scutit de impozit de 425 000 de dolari [327 000 de euro] și aproximativ 750 000 de dolari [564 000 de euro] suplimentari pentru așa zisele cheltuieli de serviciu.
Sume oarecum excesive la ora la care Olanda a impus restricții drastice subvențiilor publice dedicate oricărei alte forme de teatru... Este cu adevărat arhaic din partea familiei regale de a încerca să scape astfel, discret aparent, mecanismelor pieței și ale meritului.
Audiţii pentru rege și regină
Acum că teatrele, operele, muzeele, nu mai pot exista fără sprijinul sponsorilor, a venit poate timpul ca olandezii să se resemneze cu ideea de a avea o familie regală care, în timpul vizitelor și ceremoniilor oficiale, ar strecura cu subtilitate numele sponsorului, de exemplu Shell. Sau Pfizer. La ora mondializării, familia regală nu ar trebui, până la urmă, să fie sponsorizată doar de societăți olandeze.
Ce-ar fi dacă, începând de acum, am organiza audiții pentru rolurile de rege și de regină, nu vi se pare o idee bună? Am găsi cu siguranță candidați cu mult mai talentați decât actualii membri ai monarhiei, gata să îndeplinească aceste funcții pentru o sumă mai mică decât veniturile actuale ale casei regale.
Contrapunct
“Mândri de monarhia noastră”
Dacă auzim adeseori spunându-se că monarhia nu își mai are locul într-un stat modern, la fel de adevărat este faptul că "încrederea [populației] în monarhie este intactă", notează Trouw, ca urmare a unui studiu realizat de biroul Motivaction.
Nimic nu dă olandezilor mai multă satisfacție decât casa regală, nici chiar comparată cu sistemul judiciar, cu sănătatea, educația sau presa. Mai mult de trei sferturi din persoanele interogate afirmă că au încredere în Regina Beatrix, două treimi în [fiul acesteia] Willem-Alexander [care îi va suceda la tron în acest 30 aprilie] și în [soția sa] Maxima, față de un slab 12% care își afirmă încrederea în politică.
Potrivit directorului Motivaction,
olandezii au nevoie de stabilitate. Mai ales într-o epocă pe care o consideră ca fiind marcată de egocentrism și stres, o epocă în care ei cer unitate și solidaritate. Casa regală reprezintă un element care îi leagă pe unii de alții.
NRC Handelsblad notează, de altfel, că monarhia reprezintă un factor stabil pe plan internațional:
noi, olandezii, suntem mândri de istoria noastră. Suntem o țară mică dar cu rol de exemplu, dotată cu o monarhie care ne reprezintă pe plan internațional, și care reprezintă o valoare. Casa regală reprezintă foarte bine țara noastră în relațiile externe, și chiar mai bine decât oricare alt ministru. Acesta din urmă este de fapt efemer și are țeluri politice, în timp ce reprezentarea este prin natură neutră, caldă și stabilă.
