Membri ai comunităţii poloneze din Lituania defilează la Vilnius cu ocazia zilei Poloniei, pe 2 mai 2008

De ce Polonia şi Lituania sunt la cuţite

Cu amărăciune, Polonia consideră acum că parteneriatul ei cu Lituania este construit pe promisiuni goale. În centrul dezbaterii - drepturile minorităţii poloneze în statul baltic.

Publicat pe 4 noiembrie 2010 la 17:08
Sfu via Wikimedia Commons  | Membri ai comunităţii poloneze din Lituania defilează la Vilnius cu ocazia zilei Poloniei, pe 2 mai 2008

Cum putem continua a spune că de aproape 20 de ani încoace relaţiile dintre Polonia şi Lituania nu au fost niciodată atât de bune, atunci când de fapt se pare că sunt cele mai proaste relaţii din Uniunea Europeană? Ce s-a întâmplat cu parteneriatul nostru strategic? A fost doar un slogan ascunzând o realitate urâtă?

Problema de bază aici priveşte condiţiile şi drepturile celor aproximativ 250 de mii de polonezi care trăiesc în Lituania, care, la 6,74% din totalul populaţiei, reprezintă cel mai mare grup etnic din ţară, alături de minoritatea rusă (6,31%).

Recent, ministerul de Externe lituanian a convocat ambasadorul Poloniei pentru a-l mustra privind declaraţiile făcute de politicieni polonezi care "răspândesc informaţii false" despre situaţia minorităţii.

Polonezii din Lituania, numeroşi în ţară încă din secolul XVI, au fost de asemenea ţintiţi. Un membru proeminent al Seimului (parlamentul unicameral) a declarat - "Dacă polonezii nu doresc să se integreze în viaţa şi cultura lituaniană, sunt liberi să se întoarcă în ţara lor de origine".

Newsletter în limba română

Polonezii prinşi în păienjenişul birocratic

Acestea sunt doar câteva din numeroasele semne care sugerează că relaţiile cu vecinul nostru, un membru al UE şi NATO, sunt la fel de dificile şi tulburate ca cele cu Rusia însăşi. Problema se învârteşte în jurul lituanizării forţate a numelor poloneze, şi restituirii proprietăţilor poloneze confiscate sub ocupaţia sovietică. Ca de obicei, politicienii lituanieni vin aici pentru a efectua ritualuri golite de sens - să zâmbească pentru camerele de luat vederi, să strângă mâini, să confirme "relaţiile speciale" între cele două naţiuni.

Dar, odată ce gesturile voioase sunt terminate, problema principală - ca de obicei - rămâne nerezolvată. Uneori, rezultatul negativ este anunţat chiar înainte de vizită, alteori în timpul acesteia. Motivele sunt întotdeauna triviale - câteva detalii tehnice, sau chiar probleme tipografice. Câteodată ne simţim nedumeriţi, întrebându-ne de exemplu de ce Lituania nu a semnat încă Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, ratificată de către 24 de state, inclusiv de Polonia. Dar poate am avut un început de explicaţie atunci când Curtea Constituţională lituaniană a dat un verdict împotriva ortografierii poloneze a numelor în noiembrie 2009.

De asemenea ne-am iluzionat noi înşine prea mult timp crezând că Lituania va rezolva problema retrocedării pământurilor minorităţii poloneze. În pofida legii lituaniene de reprivatizare din 1997, polonezii care trăiesc în şi în jurul capitalei Vilnius se confruntă cu obstacole birocratice enorme pentru a recăpăta patrimoniul lor naţionalizat. Actele de proprietate de dinaintea războiului din arhivele poloneze nu sunt onorate. Ca urmare, proprietăţile sunt înapoiate lituanienilor înainte ca proprietarii polonezi de drept să se poată strecura prin păienjenişul birocratic.

În ciuda acestor cazuri, politicienilor lituanieni le place să spună că ţara lor are un sistem excepţional de bine dezvoltat de educaţie pentru minoritatea poloneză. Dar să fie clar - nu este ceva pentru care statul lituanian ar trebui să ia meritul. Lituania a moştenit reţeaua de şcoli în limba poloneză din perioada sovietică. Din contră, statul luptă din răsputeri pentru a reduce numărul acestora şi a trimite copiii polonezi în şcolile lituaniene. Ei închid şcolile poloneze invocând motive financiare, dar în acelaşi timp construiesc şcoli lituaniene bine echipate cu bazine de înot şi instalaţii de gimnastică în regiunile în care polonezii constituie o majoritate considerabilă.

În sfera de influenţă a Rusiei

Este greu de a trece cu vederea faptul că politicienii lituanieni nutresc o fobie faţă de limba poloneză. Ei spun că este o parte a sufletului naţional, complexul unei naţiuni mici care îşi protejează identitatea. Dar o astfel de sensibilitate specială nu se vede nicăieri atunci când vine vorba de Rusia. Reţelele lituaniene de TV prin cablu difuzează zeci de canale ruseşti. Staţiunile de radio lituaniene trec cântece ruseşti iar tinerii lituanieni îşi presară conversaţiile cu cuvinte ruseşti, deoarece este "cool", sau mai degrabă "zdorovo". Pentru politologul lituanian Vytautas Radžvilas, Vilnius este pe cale să se încadreze în sfera de influenţă a Rusiei, chiar dacă va rămâne în mod oficial un membru NATO şi UE, şi în ciuda declaraţiilor cum că este partenerul nostru strategic.

Se vorbeşte mult de marea noastră istorie comună, de Uniunea statală polono-lituaniană din 1569 - 1795. Dar unde noi am văzut lumină, politicienii lituanieni au văzut întuneric. După aproape 20 de ani de relaţii diplomatice, totuşi rămâne faptul că patriotismul lituanian este fondat pe sentimente anti-poloneze. Elitele politice poloneze au ajuns cu amărăciune la concluzia că acest parteneriat este toxic, plin de promisiuni goale, răzgândiri şi manipulare. Un lucru este sigur, va trebui să treacă mult timp înainte ca vecinul nostru să ne recâştige încrederea.

Opinie

Un drum care nu duce nicăieri

Un sondaj pe Internet efectuat de către Lietuvos Rytas, din Vilnius, datând din 2 noiembrie, arată că 50% dintre lituanieni cred că a acorda minorităţii poloneze din Lituania dreptul de a utiliza alfabetul polonez în ortografia numelor nu va oferi decât o uşurare temporară a tensiunilor între cele două ţări întrucât "polonezii vor inventa noi probleme pentru a căuta harţă cu Lituania". Aproximativ 23% dintre cei chestionaţi se opun ideii că "aceasta ar pune bazele pentru distrugerea limbii lituaniene", în timp ce doar 24% nu au nicio problemă cu numele poloneze scrise în mod polonez. Relaţiile dintre vecini au suferit de asemenea considerabil de pe urma conflictului privind rafinăria Mažeikiai, din care majoritatea (84%) este deţinută de PKN Orlen, din Polonia. "Achiziţionarea a Mažeikiai (în 2006) nu a fost doar o decizie de afaceri, dar şi politică, pentru a ajuta la depăşirea dependenţei Lituaniei faţă de Rusia", scrie Rzeczpospolita. Dar mutarea s-a dovedit a fi un calvar pentru investitorul polonez: în primul rând, Rusia a tăiat accesul rafinăriei la terminalul conductei de combustibil "Prietenia", instalaţii cheie ale rafinăriei au fost distruse într-un incendiu, iar apoi Lituania a dezmembrat o parte dintr-o cale ferată spre Letonia, ceea ce a mărit distanţa pe care produsele trebuie să o parcurgă pentru a ajunge pe piaţă.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect