De data aceasta ei nu intră în Gdansk pe tancuri, ci în autobuze şi maşini înmatriculate "39", semn distinctiv al regiunii Kaliningrad. Şi apoi pleacă din oraş cu braţele pline, dar nu cu pradă de război, ci cu pungi de cumpărături, spre marea satisfacţie a negustorilor locali.

"Bune cumpărături", admite Tatiana Babak, care tocmai a ieşit din magazinul Ikea şi îşi încarcă maşina cu pungi pline vârf. A venit la Gdańsk împreună cu Władimir Poliakov, prietenul său taximetrist. 130 km dus. Motorina rusească este ieftină: 3 zł [0,72 euro] litrul, este o călătorie low-cost. Tatiana merge la Tricity (o aglomeraţie portuară alcătuită din Gdańsk, Sopot şi Gdynia) cel puţin o dată pe lună, Władimir vine şi mai des.

"La voi totul este mai ieftin", spune ea, "exceptând benzina. Între de două ori şi de două ori şi jumătate mai ieftine: laptele, legumele, produsele de curăţare, scutecele. Chiar şi alcoolul merită cumpărat aici. Preţul este corect, alegerea mai largă şi cel puţin poţi fi sigur că nu este tăiat. Pe deasupra, este frumos pe-aici şi, în general, oamenii sunt deschişi şi prietenoşi. Te simţi bine".

Aceste călătorii masive de rezidenţi din Kaliningrad la Gdańsk au devenit posibile în urma introducerii, vara trecută, a unui regim special de frontieră numit "micul trafic de frontieră", potrivit acordului semnat în decembrie 2011 de către cele două guverne şi ratificat şase luni mai târziu.

Acum, ruşii depun pe lângă consulatul polonez din Kaliningrad o cerere de permis de a circula în cadrul regimului micului trafic de frontieră, şi după două luni primesc un permis de trecere valabil doi ani.

Sute de maşini

"Cooperarea noastră este un succes şi sperăm ca această reuşită să devină un argument în discuţiile noastre cu Bruxelles, în favoarea eliminării vizelor către UE pentru toţi cetăţenii ruşi", a explicat consulul general rus, Serghei Puşkov. "Avem multe proiecte de cooperare în domeniile economic, cultural, universitar, sportiv. Polonezii ne ajută în pregătirile pentru găzduirea Cupei Mondiale de fotbal în 2018", reaminteşte consulul.

Astfel, de mai mult de şase luni încoace, în fiecare week-end, peste treizeci de autobuze şi sute de maşini se îndreaptă către mallurile din Gdańsk. Şi vin oameni de tot felul: mici negustori, muncitori, studenţi, profesori, funcţionari. Mai mult decât o distracţie luxoasă, această călătorie înseamnă, pentru ei, o primă necesitate.

Polonia nu are altă graniţă cu Rusia decât aceşti 210 km de frontieră pe uscat şi cei 22 km de frontieră maritimă în nord-estul ţării. Exclava Kaliningrad are o suprafaţă de 13000 km² şi o populaţie de 950000 de persoane. Are graniţă cu Lituania în nord şi în est, cu Polonia în sud şi ieşire la Marea Baltică în vest.

Aproape două treimi din populaţia enclavei trăiesc în Kaliningrad, capitala, creată după ce de-Al Doilea Război Mondial pe locul fostului oraş german Königsberg, cunoscut şi sub numele polonez de Królewiec. Complet distrus în timpul războiului, oraşul a fost apoi reconstruit în stil sovietic. Planul străzilor a fost schimbat în întregime, astfel încât este acum imposibil de a reconstrui, chiar şi aproximativ, turneul zilnic al celui mai celebru locuitor din Königsberg, Immanuel Kant. Din fericire, au rămas ruinele vechii catedrale, cu mormântul filosofului, devenit una dintre rarele atracţii turistice din Kaliningradul post-sovietic.

Audi 100

Durata medie de şedere a polonezilor care trec dincolo de graniţă este de două ore, petrecute în principal în comerţul de carburanţi.

Potrivit lui Serghei Puşkov, comerţul frontalier de carburant este foarte organizat: "Dintr-o sută de vehicule la coadă la graniţă, aproximativ 90 aparţin polonezilor din regiunea de frontieră. Ei folosesc un model special de maşină, Audi 100. Fiindcă acesta are un rezervor uriaş, care poate conţine o sută de litri", explică Puşkov.

Ambasada Rusiei în Varşovia a sugerat autorităţilor poloneze să amenajeze o trecere specială pentru aceşti carburo-turişti, scăpând astfel ceilalţi călători de cozile interminabile. "Ni s-a răspuns că ar fi contrar regulilor", spune Puşkov . "Că toată lumea trebuie să aibă aceleaşi drepturi".

Cârnaţi foarte scumpi

Cum se face că un iaurt banal cumpărat pe o parte a graniţei costă de două ori mai scump de partea cealaltă?

Adam Hlebowicz, autorul unui ghid turistic al Kaliningradului, publicat recent, explică clar fondul problemei. "De unde vin aceste preţuri? Era un mister pentru mine, până când negustorii din Kaliningrad au acceptat într-un final să-mi explice că preţurile includ costul... extorcării în beneficiul funcţionarilor locali".

Deschiderea frontierei cu Polonia a început să genereze pierderi substanţiale pentru magazinele aflate de partea rusă. În aşa măsură încât, potrivit site-ului de informaţii Kaliningrad.ru, guvernatorul Nikolai Ţukanov a cerut recent miniştrilor săi socoteli pentru a şti dacă se justifică diferenţele de preţ ale unui acelaşi cârnat de o parte şi de alta a frontierei. Răspunsul a fost un pic cam scurt, şi arunca vina pe marjele excesive ale marilor distribuitori.

20 de milioane de euro pe lună

Corupţia este o problemă sistemică în Rusia. Şi nu este vorba despre crima organizată în sensul occidental al termenului. Sistemul era în floare deja pe vremea Rusiei ţariste, universal acceptat, "pe luate". Funcţionarul de stat nu primea decât un salariu modest, fiindcă potrivit unei reguli nescrise, el avea să-l completeze "pe sub masă".

Suedezii fiind neînduplecaţi cu corupţia, întreprinderii Ikea i-au trebuit mai mulţi ani ca să finalizeze un contract pentru construcţia unui magazin la Moscova, din cauza refuzului său de a plăti o sumă mare de bani cerută "pe sub masă".

Întreaga Rusie suferă de o extorcare de fonduri organizată. Locuitorii Kaliningradului s-au găsit într-o situaţie foarte specială: ei îşi pot face cumpărăturile mai ieftin de partea poloneză a frontierei. Dar profiturile ajung în buzunarele întreprinderilor poloneze. Nu există date exacte, dar se estimează că exclava pierde lunar până la 20 de milioane de euro care se duc în Polonia.