Viitorul nostru este în Est

De la Varşovia - Raporturile noastre cu Europa Centrală sunt curioase. E ca şi cum am refuza sistematic să vedem progresele considerabile realizate de la căderea comunismului, în 1989. Este ca şi cum ne-am agăţa încă de clişeele trecutului, cu mult mai mult decât populaţiile Europei Centrale, în refuzul nostru de a vedea că Europa se întinde şi la est de Elba sau Oder.

Unii se plâng de faptul că locuitorii acelor ţări nu ne vor binele. Că vor să ne ia munca şi ajutoarele familiale. Ce avantaje ne-a adus Schengen, dacă în schimb mica noastră Danemarcă este devastată de aceşti gangsteri care ne invadează ca mărăcinii, acum că frontierele au dispărut de mult timp? Iată ce s-a putut auzi prin Danemarca în ultimul timp. Cu riscul de a viola legea asupra discriminării rasiale.

Lipsa noastră de perspectivă istorică este tragică, ca şi preocuparea constantă pentru avantajele imediate. Nu este oare posibil să gândim la o scară mai largă? Eu, pot. Mă bucur în fiecare zi de faptul că trăiesc într-o Europă aproape unită. Şi de faptul că am, la mijloc, Europa Centrală, fără de care aş trăi într-o Europă artificială, împărţită între Statele Unite şi Rusia.

2011, anul Europei Centrale

După ce m-am întors la Varşovia, una dintre capitalele cele mai dinamice ale noii Europe, plină de încredere şi iniţiativă, deşi poate nu cea mai frumoasă, îmi spun că dacă aş fi mai tânăr, aş putea să mă instalez aici. Debordează de viaţă. Faptul că nu există, după cum cred eu, nici un jurnalist danez în Polonia, spune multe despre provincializarea profesiei şi despre consecinţa sa directă, moartea profesiei.

2011 va fi anul Europei Centrale. Ungaria va prelua într-adevăr preşedinţia UE la 1 ianuarie iar şase luni mai târziu succesorul său va fi Polonia, una dintre cele mai prospere noi ţări ale Europei, cu aproape 40 de milioane de locuitori, un guvern liberal aparent competent, fără nici un mic fascist în sferele puterii, cu tradiţii, cu o cultură străveche, o modernizare în plină dezvoltare, o economie în creştere rapidă şi o poziţie strategică între Germania şi Rusia.

Cât despre Ungaria, deşi resursele sale financiare nu sunt importante, ea intenţionează să se implice în consolidarea bazinului Dunării, o regiune cu un imens potenţial care se întinde din Bavaria până la Marea Neagră. Acest proiect pare just şi clar.

Polonia este mai bogată, dar ideile sale nu sunt încă bine definite. Ea vrea să se ocupe de următoarea extindere spre Est, de noile republici baltice, de dezolanta Bielorusie, de Ucraina care este foarte puţin promiţătoare în acest moment şi de Moldova, unde problema Transnistriei trebuie rezolvată astfel ca polonezii să poată efectiv tenta să rezolve ameliorarea raporturilor între UE şi Rusia.

Deşi relaţiile ruso-poloneze sunt satisfăcătoare, ele sunt departe de a fi suficient de bune. La Varşovia, lumea îşi aduce încă aminte de intervenţia rusă împotriva Georgiei, în 2008, şi urmăreşte cu neîncredere manevrele Moscovei la Paris şi Berlin, vizând a trimite Polonia pe o cale moartă.

O preşedinţie slabă

Danemarca va avea un anume rol de jucat din acest punct de vedere, deoarece va intra, din 1 iulie viitor, în faimoasa troică, înainte de a prelua preşedinţia UE la începutul lui 2012. Dar atunci când încercăm să-i aflăm ideile şi proiectele pentru aceste mandate, aflăm că ducem lipsă de bani şi de ambiţie. "Preşedinţia daneză a UE va fi o preşedenţie slabă", consideră un analist.

Ar fi ruşinos. Pe lângă gestiunea dosarelor concrete, preşedinţia daneză va trebui să iniţieze un proiect-far, să creeze de exemplu o legătură veritabilă între ţările baltice, Europa Centrală şi această Europă Occidentală care, dând de mult timp dovadă de o aroganţă excesivă, se consideră ca fiind veritabila Europă. Profitul celor mai privilegiaţi nu ar trebui să fie în nici un caz obiectivul Uniunii Europene.

Cooperare regională

Strategia Dunării, lansată în viitorul apropiat

Reprezentanţii celor 14 ţări traversate de Dunăre s-au reunit în 8 noiembrie la Bucureşti, cu ocazia ultimului summit dinaintea lansării oficiale a Strategiei Dunării, în primul semestru al anului 2011, în timpul preşedinţiei maghiare a UE. Preşedintele român, Traian Băsescu, mizează pe dezvoltarea transportului naval european ca "principală dimensiune economică a Dunării", în timp ce preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, citat de Evenimentul Zilei, consideră strategia ca o ocazie de a elimina "decalajele majore dintre ţările membre [ale UE - Germania, Austria, Bulgaria, Republica cehă, Ungaria, România, Slovacia şi Slovenia], dar şi între Statele membre şi celelalte State ale regiunii [Serbia, Bosnia-Herţegovina, Ucraina, Moldova, Muntenegru şi Croaţia]". Proiectele beneficiază de finanţare europeană în valoare de 95 de miliarde de euro la care se adaugă credite provenind de la Banca Europeană de Investiţii ca şi de la Banca pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.