Știri Jeroen Dijsselbloem

‘Dl. Euro’ în colimator

Preşedintele Eurogrupului este criticat din toate părţile. După câteva gafe politice, acesta este acuzat de a-şi asculta prea mult echipa de funcţionari olandezi, prea siguri de ei-înşişi.

Publicat pe 28 mai 2013 la 11:59

În 13 mai, la ora 8 seara, se anunţa deja că reuniunea celor 17 miniştri ai zonei euro se încheiase. "Eurogrupul are în sfârşit un lider eficace", a declarat un diplomat al unei ţări din zona euro. Într-adevăr, din ianuarie, de când ministrul olandez Jeroen Dijsselbloem a preluat funcţia de preşedinte al Eurogrupului, unul dintre rarele complimente auzite este că îşi conduce şedinţele cu o mână de fier.
Un sondaj rapid de opinii pe lângă înalţi funcţionari europeni şi naţionali şi pe lângă alte persoane interesate nu revelează decât o succesiune de plângeri. Unii sunt deranjaţi de faptul că funcţionarii ministerului olandez de Finanţe se impun încetul cu încetul la conducerea Eurogrupului. Punctul de vedere colectiv capătă astfel tendinţe din ce în ce mai olandeze.

Olandezii le spun celorlalţi ce trebuie să facă

Dl Dijsselbloem se înconjoară de şi mai mulţi funcţionari naţionali decât predecesorul său, Jean-Claude Juncker. Iar aceştia par să confirme un vechi clişeu: olandezii "vorbesc prea mult şi spun celorlalţi ce să facă".
Numirea lui Jeroen Dijsselbloem a fost orchestrată de germani. Anul trecut, când Jean-Claude Juncker şi-a anunţat plecarea, ministrul german de Finanţe , Wolfgang Schäuble, vroia să-i urmeze. Dar nimeni nu-l vroia, fiindcă astfel Germania dominantă ar fi devenit oficial stăpâna zonei euro. În noiembrie, când dl Dijsselbloem i-a succedat ministrului Jan Kees de Jager, iar Olanda a dat impresia de a fi mai moderată, dl Schäuble a văzut în acest schimb o alternativă corectă. Dar deja de-atunci mulţi au început să critice: "Se poate ocupa oare un astfel de post pe lângă funcţia deja avută?", "alţii au adăugat: "mai ales un nou venit"? Dar dnul Schäuble nu vroia un preşedinte permanent pe durată nedeterminată, de teamă de a nu crea încă o instituţie europeană. Schäuble dorea ca preşedinţia să rămână în mâinile unei "capitale" care să ştie ce se întâmplă în lume.
Dar se pare că dl Schäuble şi-a schimbat părerea. Potrivit unor surse informate, cancelarul Angela Merkel începe să se obişnuiască cu ideea că Europa ar trebui să aibă o preşedinţie permanentă, din mai multe motive.

Dijsselbloem ascultă mai ales de Haga

Mai întâi, în februarie, dl Dijsselbloem a refuzat să pună deoparte posibilitatea ca titularii de conturi să fie puşi la contribuţie pentru a compensa pierderile băncilor din Cipru. Ceea ce a dus la o fugă a capitalurilor. Apoi, în luna martie, a avut loc trista noapte de negocieri privind Cipru. Atâţia participanţi au ameninţat că îşi vor opune dreptul de veto încât ocolirea acestor vetouri a devenit un scop în sine. Ceea ce a condus la o decizie jalnică: persoanele care aveau la bancă economii de mai puţin de 100 000 de euro, acoperiţi de sistemul european de asigurare a depozitelor, urmau să piardă bani. Mulţi observatori s-au întrebat dacă acest lucru s-ar fi întâmplat sub cârmuirea lui Juncker. "Dar Jeroen Dijsselbloem, care ascultă mai ales de echipa lui din Haga, nu a intervenit", observă un funcţionar european.
O altă problemă întâmpinată de Dijsselbloem este nostalgia anilor de la Bruxelles, faţă de Jean-Claude Juncker. Juncker, singurul preşedinte al Eurogrupului înainte de Dijsselbloem (din 2005), era o specie rară de federalist european, şi anume avea autoritate. Mintea lui uneori tulbure şi înclinările lui către alcool par a fi uitate.

Berlin nu a apreciat declaraţiile din FT

Apoi, Berlin nu a apreciat declaraţiile lui Jeroen Dijsselbloem în Financial Times de la sfârşitul lunii martie. El spusese că ar trebui ca titularii de conturi să contribuie de-acum mai des la salvările băncilor. Ţările europene negociază încă asupra acestui subiect. Şi nu toate sunt favorabile acestei abordări. Şi chiar şi printre cele favorabile, există neînţelegeri privind calendarul, precum şi pentru a şti cine trebuie să fie sacrificat mai întâi: acţionarii, deţinătorii de obligaţiuni sau titularii de conturi?
După declaraţiile sale, acţiunile băncilor europene au scăzut. Nu îl va costa postul, spune un funcţionar european. "În schimb dacă vreo notă de unei băncă europeană, una singură, este scăzută, capul lui va cădea".

Newsletter în limba română

"Un angajat pe două posturi"

Întrebarea este dacă alegerea unui alt ministru pe post de preşedinte al Eurogrupului nu va provoca aceleaşi probleme. De asemenea, în loc de a reflecta despre înlocuirea lui, unii ar vrea ca acest post să fie ocupat de o persoană cu normă întreagă, care să nu fie şi în fruntea unei administraţii naţionale, şi care să poată sluji interesul colectiv. "Cea mai bună soluţie pentru Eurogrup", este de părere Peter Ludlow, istoricul Consiliului European, "ar fi să fie numit un om cu experienţă pe post de preşedinte permanent. Un timp parţial pentru două slujbe cu normă întreagă nu merge."
Toată lumea recunoaşte că Eurogrupul nu este uşor de condus. În afară de cei 17 miniştri, mai sunt şi cei trei membri ai troicii: BCE, Uniunea Europeană şi FMI. Şedinţele sunt uneori atât de tensionate încât mai întâi se întrunesc grupuri mici, pentru a încerca să se înţeleagă între ei, şi apoi să-i convingă şi pe alţii. Uneori, doar ţările cu "triplu A" iau deciziile în culise. Alteori acestea sunt luate de "clubul din Frankfurt": câteva ţări importante din zona euro, împreună cu BCE şi FMI. Totul se desfăşoară în afara structurilor, astfel încât uneori cei mari calcă peste cei mici.

"Eurogrupul datează din secolul trecut"

"Eurogrupul face parte din secolul trecut. El simbolizează toate defectele de arhitectură ale Europei", spune Guntram Wolff, din centrul de reflecţie Bruegel. Dar pentru a suspenda dreptul de veto al ţărilor Eurogrupului şi a folosi votul la majoritate, presupunând că guvernele doresc aşa ceva, trebuie modificat tratatul european. O astfel de modificare a tratatului ar putea lua ani de zile. O alternativă ar fi întocmirea unui tratat separat pentru zona euro, privind doar ţările din zonă. Dar nici această iniţiativă nu poate fi pusă în aplicare de pe o zi pe alta. Între timp, Eurogrupul trebuie să facă cum poate. Iată de ce totul depinde de ponderea şi de tactul preşedintelui. Şi poate că înseamnă a cere prea mult de la un ministru.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect