China provoacă Uniunea Europeană. Ea este pe cale să pună la încercare capacitatea celor 27 de state membre în a menţine singura politică cu adevărat comună: cea comercială. În calitate de entitate aparte pe scena internaţională, Europa nu există decât dintr-un punct de vedere – comerţul. Europenii vor arunca prosopul şi în această privinţă?

Miza este importantă. Partida se va juca pe terenul industriilor viitorului: sectorul fotovoltaic. Comisarul european pentru Comerţ, belgianul Karel De Gucht, suspectează industriaşii sectorul chinezesc de dumping masiv. El vrea să introducă până în 5 iunie o taxă vamală provizorie de 47%, în medie, pe panourile solare chinezeşti, în scopul de a proteja fabricanţii europeni. În jur de 25 000 de locuri de muncă ar fi puse astfel în pericol de practicile comerciale neloiale ale concurenţilor lor chinezi.

Dl De Gucht este un om curajos. Dosarul său este solid. Jurist de profesie, comisarul nu face decât să calce pe urmele americanilor. Sătule de a mai lupta cu concurenţi subvenţionaţi, Statele Unite au instaurat în primăvara anului 2012 o taxă de 31% până la 250% asupra panourilor solare importate din China.

Dar dosarul nu este atât de simplu pe cât pare. În Europa, industria panourilor solare este deja în declin. Sectorul este controlat de companiile europene care instalează dispozitivele solare. Acestea au tot interesul de a obţine panourile la preţuri mici – a se înţelege chinezeşti...

Ceea ce explică parţial opoziţia din partea a 17 membri ai UE faţă de ofensiva dlui De Gucht. În frunte cu Germania, întrucât China îi este al treilea cel mai mare partener comercial. Fără a mai pune la socoteală că aproape două treimi din excedentul comercial german este realizat în afara Europei, în special în Asia, şi mai ales în China.

“Barbari” în ordine dispersată

Berlin nu vrea cu niciun preţ un război comercial cu China: exportatorii nemţi se tem să nu piardă piaţa chinezească. Pentru ei, această piaţă contează mai mult decât unitatea europenilor. Şi, primindu-l pe omologul său chinez, Li Keqiang, cancelarul Angela Merkel a respins săptămâna aceasta proiectul de taxare al Comisiei din Bruxelles şi a propus o negociere cu Beijing.

Unele dintre argumentele europenilor care se opun iniţiativei dlui De Gucht sunt probabil valabile. Dar metoda lor este absurdă şi contra-productivă. Din acest punct de vedere, exemplul dat de dna Merkel este catastrofic. Deoarece chinezilor le place cel mai mult să-i vadă pe "barbari" împrăştiaţi. În relaţiile comerciale şi nu numai, China ştie cum să exploateze lipsa de unitate a europenilor. Ea are mijloacele de a face presiune pe Germania pentru ca Berlin să târască apoi după el restul Uniunii.

Strategia cea bună ar fi fost, pentru toţi europenii, de a-şi exprima public acordul faţă de iniţiativa dlui De Gucht pentru a obţine o poziţie de forţă în negocierile cu China. Pe scurt, de a ne purta ca Statele Unite, şi nu, din nou, ca nişte căţeluşi ai comerţului internaţional.