Alegeți o limbă
Nu trebuie să vă temeţi că ar fi încălcate legi, ne-au asigurat politicienii americani şi britanici, pe fondul dezvăluirilor referitoare la programul de supraveghere masivă a telefoanelor, comunicaţiilor prin mail şi traficului online. Colectarea de informaţii electronice este “foarte limitată”, a insistat preşedintele SUA, Barack Obama. Comportamentul serviciilor britanice de informaţii a fost în totalitate “adecvat şi corespunzător”, a dat asigurări premierul David Cameron.
De fapt, datorită denunţătorului Edward Snowden, acum ştim că Agenţia Naţională de Securitate din SUA colectează lunar aproximativ 200 de miliarde de date, monitorizând registrele telefonice a peste 200 de milioane de americani şi o mare cantitate de mailuri, căutări şi discuţii online oferite de cele mai mari companii de web din lume, în cadrul unui program numit Prism.
În mod natural, NSA a oferit la schimb unele dintre informaţiile obţinute prin spionarea cetăţenilor britanici prietenilor de la GCHQ(Centrul guvernamental britanic al comunicaţiilor generale), scutind autorităţile britanice de sarcina obositoare de obţinere a unui mandat judiciar. Dar operaţiunea a fost oricum autorizată de ministrul britanic de Externe, a dat el asigurări. Deci, nu există niciun motiv de îngrijorare nici din acest punct de vedere.
Operaţiuni secrete de supraveghere masivă
Este clar că aceste operaţiuni secrete de monitorizare masivă calcă în picioare dreptul la viaţă privată – garantat prin al patrulea amendament al Constituţiei Statelor Unite –, iar acesta a fost obiectul dezbaterilor încă de când ziarul The Guardian a început să publice informaţiile. Oricât de mult ar respecta legea un cetăţean, riscurile de manipulare a “pseudo-datelor” telefonice sau online şi de evaluare greşită sunt multiple şi întemeiate. Şi, în timp ce interceptarea scrisorilor este o veche practică a serviciilor de informaţii, programul Prism este echivalentul deschiderii, copierii şi stocării tuturor scrisorilor, pentru situaţia incriminării ulterioare a unei persoane.
Iar această situaţie comportă atât aspecte legate de putere, cât şi de viaţa privată, în măsură egală. Operaţiunile de supraveghere şi colectare de informaţii sunt instrumente de control, atât pe plan intern, cât şi în străinătate. Istoria abuzurilor comise de guvernele din Statele Unite şi Marea Britanie este amplă, atât la capitolul acţiunilor subversive, cât şi la cel al înlăturării guvernelor străine, din Iran până în Chile, sau din punctul de vedere al încălcării drepturilor civile pe plan intern, în timpul Războiului Rece şi începând de la atentatele din 11 septembrie 2001.
NSA şi GCHQ, a căror colaborare se află în centrul “relaţiei speciale” dintre Statele Unite şi Marea Britanie, au fost agenţii esenţiale în acest sens de câteva decenii. Rolul global al acestor agenţii în operaţiunile de interceptare este piatra de temelie a alianţei “Cinci Ochi”, a statelor anglofone (incluzând şi Australia, Canada, Noua Zeelandă), alianţă care susţine sfera de putere occidentală, dominată de Statele Unite. Ambele agenţii au fost create pentru a spiona restul lumii, dar au ajuns să vizeze propriii cetăţeni.
Companiile private oferă asistenţă statului
Două elemente sunt noi. Primul este amploarea inedită şi scopul operaţiunilor NSA de monitorizare, care eclipsează tot ce s-a întâmplat în trecut. Al doilea este rolul central al companiilor private în noul sistem global de monitorizare.
Companiile private colaborează de mult cu statul secret, cooperând cu serviciile de securitate pentru depistarea activităţilor liderilor sindicali şi finanţând mişcări sindicale sub acoperire în timpul Războiului Rece. Ce s-a schimbat este faptul că sistemele de comunicaţii sunt sub controlul companiilor private. Iar companiile ale căror servere sunt vizate de programul de monitorizare Prism sunt giganţii online din Statele Unite, începând de la Google şi până la YouTube.
Documentele NSA obţinute de presă susţin că aceste companii colaborează la acest program, un lucru pe care acestea îl neagă. Dar orice idee că aceşti giganţi ai evaziunii fiscale ar reprezenta o nouă formă de democraţie libertariană inedită a fost compromisă în totalitate acum, fiind de domeniul trecutului.
Hiperexpansiunea noului sistem de securitate industrială a fost favorizată, în aceeaşi măsură, de tehnologie şi de războiul împotriva terorismului. Alături de argumentul, lipsit de sens, al depistării tuturor activităţilor ilegale, pentru protejarea “securităţii naţionale”, este invocat şi terorismul pentru a justifica tot felul de inovaţii antidemocratice. Şi, dat fiind că nimeni nu vrea să fie aruncat în aer în autobuze sau trenuri, această situaţie conferă o anumită doză de credibilitate agenţiilor de spionaj.
În realitate, atât NSA cât şi GCHQ, împreună cu alte agenţii similare, alimentează terorismul la fel de mult pe cât îl combat. Aceste agenţii furnizează informaţiile pentru raidurile cu avioane fără pilot soldate cu moartea a mii de civili în Pakistan, Afganistan, Yemen şi Somalia. Un pakistanez a intentat o acţiune în justiţie împotriva GCHQ pentru că a oferit informaţii folosite de CIA pentru comiterea unui raid aerian soldat cu moartea tatălui său.
Afirmaţii false privind tragerea la răspundere
Aceste agenţii de informaţii din Statele Unite şi Marea Britanie, implicate într-o serie de acte de tortură, în răpiri şi în alte abuzuri comise în ultimul deceniu – inclusiv în manipularea scandaloasă a informaţiilor privind presupusele arme de distrugere în masă din Irak – pretind acum că ne oferă protecţie de unele dintre efectele acestor cazuri.
Pe plan intern, GCHQ şi NSA au participat în anii 1980 la acţiuni de spionaj şi la operaţiuni murdare împotriva grevelor minerilor britanici, după ce, în anii 1970, o comisie a Senatului american dezvăluise abuzuri sistematice comise de structuri ale serviciilor de informaţii împotriva activiştilor pentru drepturi civice şi militanţilor antirăzboi (comiţând inclusiv asasinate în străinătate). Preşedintele comisiei respective, senatorul Frank Church, avertiza încă de atunci că dispozitivul operaţional al NSA “riscă, oricând, să fie îndreptat împotriva poporului american”.
Exact acest lucru se întâmplă în prezent, iniţial în primii ani ai fostei administraţii George W. Bush, iar, acum, în timpul administraţiei Barack Obama. Şi, ţinând cont de experienţele din trecut, abuzurile grave se vor multiplica dacă vreunul dintre cele două state se va confrunta cu probleme politice sau industriale semnificative.
Afirmaţiile conform cărora agenţiile de informaţii sunt vizate de mecanisme eficiente de verificare, în locul fostelor controale ministeriale, al instanţelor secrete şi comisiilor de verificare, s-au dovedit în mod constant a fi lipsite de fundament. Dar elitele politice au propriile priorităţi. În loc să limiteze operaţiunile de supraveghere masivă, miniştrii britanici se gândesc să introducă noi măsuri pentru extinderea monitorizării.
Serviciile de spionaj din Statele Unite şi cele ale aliaţilor sunt instrumente ale puterii şi dominaţiei, atât pe plan intern, cât şi la nivel global, care au atribuţii mult mai vaste decât cele privind combaterea terorismului. După cum arată scurgerile de informaţii, principalul obiectiv operaţional al NSA în Europa este puterea economică a Germaniei, politicienii germani protestând cu prudenţă.
Instituţiile democratice au eşuat în mod spectaculos să tragă la răspundere agenţiile de spionaj şi cele militare din Statele Unite şi din alte ţări occidentale. Astfel, sarcina umplerii acestui vid a fost lăsată unor denunţători – începând de la Cathy Massiter şi Katharine Gun până la Bradley Manning şi Edward Snowden. Acum depinde de noi să ne asigurăm că atitudinea lor curajoasă nu se va fi risipit.
Protecţia vieţii private
“Relaţiile transatlantice nu sunt cele mai bune”
"Subiectul de discuţie al viitoarei reuniuni transatlantice asupra securităţii este deja găsit, pentru acest 14 iunie, la Dublin", scrie Le Temps: este vorba despre protecţia sferei private şi despre transmisia de date către Statele Unite. Cotidianul din Geneva explică faptul că
Cecilia Malmström şi Viviane Reding, comisari europeni însărcinaţi cu Afaceri interne, respectiv Justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, vor cere informaţii despre exploatarea datelor personale aparţinând cetăţenilor europeni, colectate ilegal de către diverse servicii publice şi private din Statele Unite ale Americii. Dezvăluirile, făcute la sfârşitul săptămânii trecute, au generat un val de furie şi de emoţie pe tot Vechiul Continent, care consideră protecţia sferei private ca pe un drept fundamental.[...]
Trebuie amintit faptul că relaţiile transatlantice asupra accesului la baza de date nu sunt printre cele mai bune. După 11 septembrie 2001, UE rezistă cât se poate de mult Washingtonului, care insistă pentru a avea acces la informaţii din cele mai diverse (bancă, familie, călătorii), în numele luptei împotriva terorismului.
Bruxelles îşi adaptează legislaţia în permanenţă pentru a asigura cât mai bine securitatea datelor cetăţenilor săi. În acest context, a fost respins sine die chiar săptămâna trecută un proiect controversat de ordonanţă, în timpul unei reuniuni care a avut loc la Luxemburg. Lipsise consensul între miniştrii de Interne. [...]
Pentru Comisia Europeană însă era vorba pur şi simplu de asigurarea, pentru europeni, a unui drept la uitare care ar fi garantat respectul vieţii lor private.
