Afacerea “Nagyová and co” a suscitat bineînţeles un val de emoţii. Dar analizând-o la rece, atât cât este posibil, ne dăm seama, pe măsură ce timpul trece şi apar noi informaţii, că semnele de întrebare sunt tot mai numeroase şi importante.

Cum este posibil să se fi ştiut de marea descindere a poliţiei chiar cu o săptămână înainte ca ea să aibă loc, astfel încât până şi presa s-a poziţionat în ecou? Astfel, lobbyiştii Roman Janoušek şi Ivo Rittig [apropiaţi de Jana Nagyová] au putut să se pună liniştiţi la adăpost în străinătate – trebuie ştiut că Roman Janoušek este acuzat de tentativă de omor [în 2012, a călcat o femeie cu maşina, fiind în stare de ebrietate la volan] – fără nicio pretinsă bănuială că ar fi spionat soţiile conducătorilor politici. Principala parte a anchetei, cea care îi priveşte pe “naşi”, interesează foarte puţin în acest moment sfera mediatică sau lumea politică.

Scandal mediatic declanşat pe două căi

De fapt două ramuri secundare sunt cele care au declanşat scandalul mediatic: afacerea Petr Tluchoř şi compania [grupul de parlamentari rebeli ai coaliţiei guvernamentale, care au renunţat la mandatele lor în schimbul posturilor profitabile din companiile controlate de stat], şi afacerea Jana Nagyová.

Interpretarea evenimentelor care predomină este următoarea: poliţia şi parchetul au obţinut datorită politicii guvernului lui Petr Nečs, paradoxal, o mai mare independenţă faţă de lumea politică şi au putut deci să înceapă să acţioneze. Adică să cureţe grajdurile lui Augias ale politicii cehe. Dacă această interpretare este corectă, nu putem să nu remarcăm un alt paradox: poliţiştii şi procurorii au învăţat bine de la oamenii politici, de la capacitatea lor de a utiliza media, să provoace emoţii şi să ţintească centrele de puteri strategice.

În mod clar, ţinta principală era de fapt Nečs. Dacă ar fi fost un simplu ministru şi s-ar fi aflat într-o asemenea situaţie (cu o şefă de cabinet arestată), ar fi demisionat pur şi simplu. În intereseul guvernului şi a menţinerii sale, membrii partidului şi partenerii săi de coaliţie l-ar fi obligat. El ar fi fost înlocuit de un alt membru al partidului său [Partidul Civic Democrat, ODS] şi ceva mai târziu ar fi primit, în compensaţie, un post în Consiliul de administraţie al unei companii controlate de stat sau de exemplu postul de ambasador la Bratislava. Dar, şi aici este punctul crucial, plecarea lui Petr Nečs înseamnă căderea guvernului. Nu putem înlocui un premier şi să spunem “continuăm”.

“Domnul Mâini curate” şi-a săpat groapa

Petr Nečs a ajuns în fruntea ODS şi mai târziu a guvernului cu această reputaţie de “Domnul Mâini curate”. Ne aşteptam de la el chiar să poată juca rolul “celui care face curat” [în politică]. Acest al doilea rol nu i-a prea reuşit. Este totuşi surprinzător cât de puţine lucruri îi pot fi reproşate.

Faptul că Tluchoř & Co. au fost gras plătiţi în schimbul susţinerii lor continue la guvernare (chiar dacă asta nu a luat în mod direct forma unei valize de bani) era clar la început. Nu avem nevoie de ÚOOZ [unitate de elită a poliţiei însărcinată cu lupta împotriva crimei organizate] pentru a şti asta. Ceea ce e nou astăzi, este faptul că negocierile [între Nečs şi grupul lui Tluchoř], larg comentate pe vremuri şi considerate ca fiind cu siguranţă un business murdar, dar oricum un business, sunt astăzi recalificate drept corupţie şi deci ţinând de penal.

Chiar dacă un comportament prin care un individ este forţat sau “motivat” să comită un act împotriva legii în schimbul unei şpăgi poate fi calificat drept corupţie, abandonarea mandatului său de parlamentar nu are nimic ilegal. Și dacă nominalizarea oamenilor în consilii de administraţie ale companiilor publice e de domeniul guvernului, adică nu este nevoie de un concurs, atunci putem cu siguranţă considera “transferul” deputaţilor din banda lui Tluchoř din Parlament, spre consiliile de administraţie, drept ceva profund repugnant şi imoral, dar cu siguranţă nu un act criminal. Dacă asta ar trebui să se schimbe acum, pe baza interpretării parchetului şi tribunalelor, consecinţele ar putea fi colosale.

Afaceri de spionaj între femei

Faptul că ordinul şefei de cabinet a premierului, de a o spiona pe soţia acestuia, a fost ascultat de cei mai înalţi conducători ai serviciilor de informaţii militare este fără îndoială însă scandalos. Chiar şi în eventualitatea în care, după cum se pare că susţine avocatul său, Jana Nagiová dorea astfel să o protejeze pe Radka Nečsová de Martorii lui Iehova. Dar care este deci originea reală a afacerii? Anchetatorii imparţiali şi independenţi au descoperit ei într-adevăr afacerea printr-un concurs de împrejurări? Dacă este aşa, zeci de afaceri asemănătoare ar trebui să iasă la lumină în fiecare săptămână...

După ce şi-a preluat funcţia, i s-a reproşat lui Petr Nečs lipsa de activitate, ba chiar slăbiciunea. A reuşit cu trecerea timpului să se impună. Și a supravieţuit chiar în situaţii din care nimeni nu mai credea că o să iasă. În acelaşi timp, fiecare ştia că se menţinea în postul său datorită mâinii invizibile a braţului său drept, Jana Nagyová, care a negociat alianţe cu structurile mafiote, aflate, în cel mai bun caz, la graniţă cu legalitatea. Dacă în timpul acestor doi ultimi ani, cineva intenţiona să-l dea jos pe primul ministru, trebuia să ştie că tot ce avea de făcut era să pună sub lumina reflectoarelor mâna sa dreaptă. Și este tocmai ceea ce se întâmplă astăzi.

Dar este vorba de un asemenea concurs de împrejurări că este mai bine să rămânem prudenţi şi să ne ferim de orice triumfalism în lupta împotriva corupţiei.