Alegeți o limbă
Reformarea în profunzime a administraţiei publice este urgentă și constituie o prioritate pentru ţară. Evaluarea structurilor şi a persoanelor, precum şi mobilitatea lor trebuie să fie mecanisme permanente în funcţionarea serviciului public.
Doar astfel vom construi un stat modern, productiv şi eficient. Asta este valabil pentru toate reformele. Pentru că dacă se fac în beneficiul poporului grec, ele ar trebui să aibă o repercusiune pozitivă. Dar cum ele sunt făcute câteodată în mod dezordonat, antrenează neîncrederea unui popor care ar trebui să le susţină.
Un climat politic şi social negativ
Să luăm exemplul procedurii de transfer angajată în rândul funcţionarilor publici. Scopul principal, de exemplu, este concedierea a 15 000 de funcţionari. Pentru a nu frustra opinia publică, vorbim de evaluare, de transfer; pe scurt, totul pentru a atinge un scop deja stabilit: concedierile!
Asta diminuează valoarea instituţiei, creează neîncredere şi un climat politic şi social negativ, în momentul în care trebuie să modernizăm. Cu atât mai mult cu cât “procedura de urgenţă” a fost angajată fără să decurgă din ea un beneficiu structural.
Deci, în realitate, o procedură foarte serioasă este slăbită, totul pentru că Troica pune în continuare presiune cu ciudatele sale obsesii ideologice. Or, o astfel de procedură riscă să pună în pericol funcţionarea primăriilor, a şcolilor, a spitalelor şi a altor servicii publice.
Cetăţenii plătesc preţul cel mare
Este dificil a face reforme având pe toată lumea împotriva ta. Am văzut bine proasta gestionare a închiderii radioteleviziunii publice. Acum membrii guvernului aleargă şi nu reuşesc să repare oalele sparte.
Din nefericire, în cei trei ani şi jumătate care s-au scurs, am auzit pe toate tonurile retorica “reformei”, faptul că funcţionarea serviciului public este tot mai proastă şi că cetăţenii sunt cei care plătesc preţul cel mare. Asta îi face pe oameni să fie tot mai neîncrezători…
Din Madrid
“Un model pervers”
Acordul pentru un ajutor suplimentar de 6.8 miliarde de euro pentru Grecia nu este nimic mai mult decât "o spirală recidivistă", scrie El País. Pentru cotidianul spaniol,
modelul tipic de relaţie Grecia-UE continuă: neîndeplinirea angajamentelor, compromisuri sau întârzieri ale plăţilor. Piesa care se repetă are trei acte. În primul act, Troica ajunge la concluzia că promisiunea guvernului de a cauţiona rambursările a fost un succes, în condiţii onorabile. Apoi, guvernul în cauză caută compromisuri pentru a reuşi să compenseze sarcinile care nu au fost finalizate - prin reduceri, reforme sau altele - mergând până la a propune alte planuri, având obiectivul final de a facilita cumva implementarea reformelor UE. [...]
Realitatea acestui model pervers este bine cunoscută de toţi: ţările care au nevoie de ajutor sunt obligate să suporte presiuni mari, care agravează posibilitatea de a rambursa creditele angajate (Grecia) şi/sau subminează guvernele care încearcă să pună în aplicare reducerile necesare (Portugalia). Trebuie să mai avem în vedere, de fapt, că poziţia celor care furnizează ajutor este contradictorie: pe de o parte, insistă pe măsurile de austeritate din ţările care trebuie salvate; pe de altă parte, ajung la concluzia, cum s-a întâmplat recent cu FMI, că măsurile de austeritate au făcut mai mult rău.
