În 1900, cartierul Plagwitz din Leipzig era unul dintre cele mai mari centre industriale ale Europei. Industria textilă prospera. Astăzi nu au mai rămas decât scheletele uzinei. Clădiri în cărămidă, fără ferestre, aflate pe terenuri invadate de deşeuri. Un câmp plin de ruine industriale, înconjurate de case altădată locuite de muncitori. Iată cum se prezintă faţa tristă a unui oraş.

Cu toate acestea, vestul centrului oraşului rămâne animat.Câteva din clădirile fostei uzine şi-au găsit o nouă destinaţie. Activităţi la scară restrânsă, cluburi pentru tineri, centre de fitness. Vechea filatură de bumbac este un exemplu excelent : la jumătatea lunii iunie, cancelarul federal, doamna Angela Merkel, a inaugurat o expoziţie consacrată unor artişti, mare parte dintre ei fiind cunoscuţi la nivel mondial. "O parte din artişti consideră cartierul de vest prea elitist" a declarat Tobias Habermann. Aceştia au mers să-şi caute inspiraţia în afara Leipzigului. Lor li se datorează imaginea branşată a cartierului. În împrejurimile Pieţei Lindenauer de exemplu, 11 galerii şi-au deschis porţile. Dar în această piaţă întâlnim şi şomeri sau tinere mame de 16 ani.

Habermann, 32 ani, este gestionarul cartierului Plagwitz. Printre altele, acesta veghează ca banii vărsaţi de către Europa şi de fondurile de relansare germane să fie corect repartizaţi. Unul din obiectivele lui Habermann este să lupte împotriva degradării şi lăsării în paragină a vechilor blocuri de locuinţe. Pentru că, după căderea Zidului Berlinului, industria s-a găsit imobilizată, oamenii au plecat în masă pentru a căuta de lucru în Germania de Vest. Consecinţa acestor plecări este uimitoare : nenumărate imobile pe jumătate demolate şi baricadate cu scânduri.

Un oraş "perforat" după cum l-a numit Habermann. E vorba de blocuri de locuinţe care au fost construite la sfârşitul secolului al XIX lea, când industria era prosperă. Clădiri adesea frumoase însă aflate într-o stare lamentabilă. "Proprietarii întârzie să investească în aceste clădiri, sperând că chiriile vor creşte. Noi îi ajutăm să-şi găsească locatari temporari. Tineri întreprinzători, studenţi, artişti".

Periferia estică a Plagwitzului prezintă rezultatul unei veritabile transformări. De exemplu cartierul Scheussig : familii tinere aparţinând clasei medii locuiesc în vechi imobile reabilitate, uzine transformate în lofturi şi noi locuinţe moderne. Astăzi cartierul este plin, astfel că întâlnim frecvent pe strazile Plagwitzului o mulţime de "bobos" (nota traducătorului : yuppies, sau cadre). Această mişcare face ca Habermann să aibe sentimente contradictorii. Este important pentru el ca oamenii care lucrează şi trăiesc în prezent în cartierul Plagwitz să se simtă mereu la ei acasă, acest lucru fiind valabil şi pentru săraci. " 45% dintre cei care locuiesc în jurul Pieţei Lindenauer trăiesc din ajutor social. Fiecare oraş are clasele lui populare. Aceşti oameni trebuie şi ei să trăiască undeva. Nu îi putem exila în cartiere HLM".