România trebuie să se pregătească să trăiască într-o Europă în care relevanţa NATO pentru garantarea securităţii sale va dispărea. Axa Paris-Berlin-Moscova nu ne lasă decât o opţiune: Statele Unite.
Bună dimineaţa şi bun venit în secolul 19! Începând de azi, prima zi a summitului "istoric'' al NATO de la Lisabona, ne aflăm într-o altă realitate şi într-un alt timp geopolitic decât până ieri. Summitul este într-adevăr "istoric'', dar este istoric din alte motive decât cele pe care le invocă oficialii NATO şi liderii politici.
Nu e vorba de lansarea unei noi Alianţe, mai eficientă, mai suplă şi cum mai scrie în fluturaşii publicitari de promovare a evenimentului, ci de exact opusul ei: recunoaşterea decesului oficial al "Occidentului" în calitate de concept strategic şi militar şi transformarea NATO într-un club politic UE-Rusia, cu participarea extraordinară a Americii.
Într-un fel, era inevitabil. Dispariţia Uniunii Sovietice, inamicul din timpul războiului rece, a făcut din NATO victima propriului succes...
Citiți articolul integral în ziarul România liberă
Cooperare
Apărarea europeană tot retrogradată
La summitul NATO care se desfăşoară la Lisabona între 19 şi 20 noiembrie, "Barack Obama vine pentru a fi mediator al conflictului dintre Merkel şi Sarkozy", anunţă i. Cotidianul portughez explică faptul că descurajarea nucleară este un subiect de divergenţe între cei doi conducători, căci, "Germania crede că NATO trebuie să dea un exemplu în materie de dezarmare, în timp ce Franţa estimează că domeniul nuclear este esenţial pentru viitorul Europei". Acest punct asupra căruia nu sunt de acord este unul dintre cele care ar putea să slăbească ideea de apărare europeană. Căci "de la summitul franco-britanic de la Londra, la cel atlantic de la Lisabona, politica apărării franceze, pare, în 15 zile, să arunce la gunoi orice ambiţie europeană", scrie în Le Monde, profesorul de ştiinţe politice Louis Gautier. Având acordul de cooperare militară semnat cu Londra, pe 2 noiembrie, Parisul "întoarce spatele ideii de apărare europeană". "Confruntate cu greutăţi recurente ale finanţării armatelor lor, Franţa şi Marea Britanie preferă să se apropie, în speranţa, puţin în van, prelungirii leadership-ului lor militar în Europa". Dar acordul lor este "gândit invers faţă de spiritul european" pentru că "îndepărtează Franţa de Germania, partenerul nostru (inclusiv în materie de armament) în momentul în care această ţară iniţiază o reformă puternică a instrumentului de apărare", regretă cercetătorul referindu-se la proiectul german de instaurare a armatei profesioniste.