Probabil că nicio carte nu a fost acuzată atât de frecvent că ar fi imposibil de citit. Cu toate acestea, Fenomenologia spiritului [publicată în limba română la Editura Univers Enciclopedic, în anul 2000], de Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), a fost tradusă integral în limba olandeză. Deşi este greu de citit, această carte de filosofie clasică (publicată prima dată în 1807) ne poate ajuta să înţelegem criza cu care se confruntă acum zona euro. Lucrarea sugerează că politicienii vor eşua de fiecare dată dacă vor continua să considere criza ca fiind strict o problemă de natură economică.

Reacţia lui Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, la planul Marii Britanii de organizare a unui referendum privind apartenenţa la Uniunea Europeană este elocventă din acest punct de vedere. Este un plan prost, consideră Schulz. “Europa à la carte propusă de Cameron nu este o opţiune. Trebuie să ne concentrăm pe crearea de locuri de muncă şi pe creştere economică, nu pe discuţii interminabile despre tratatele europene”, adaugă Schulz.

Uniunea Europeană, ca sursă de prosperitate. Este un punct de vedere împărtăşit pe larg de politicieni în general, iar în Olanda de către lideri social-democraţi precum premierul [Mark] Rutte, dar şi de preşedintele organizaţiei oamenilor de afaceri – VNO-NCW – Bernard Wientjes. “Două-treimi dintre exporturile olandeze merg în Europa”, a declarat el recent pentru postul BNR Nieuwsradio. “Un milion şi jumătate de locuri de muncă depind de Europa. Câştigăm 180 de miliarde de euro datorită Europei. Europa şi euro sunt coloana vetebrală a economiei olandeze”.

Accentul pe euro, o eroare de raţionament

Dacă citim ce scrie Hegel ne dăm seama că accentul pus pe bani este rezultatul unei erori de raţionament. Cu cât situaţia economică este mai bună, cu atât este mai mare susţinerea pentru Uniunea Europeană? Lucrurile nu ar trebui să fie aşa, explica filosoful german în urmă cu 200 de ani.

A fi văzut sau ascultat este aproape mai important decât să respiri

Cei care doresc să înţeleagă criza din zona euro ar trebui să analizeze lupta pentru recunoaşterea meritelor în care se găsesc oamenii. A fi văzut sau ascultat este aproape mai important decât să respiri. Setea de recunoaştere conduce automat la conflicte. Relaţia dintre două persoane, “dialectica stăpân-sclav”, îi aparţine lui Hegel aşa cum “Übermensch” îi aparţine lui Friedrich Nietzsche, iar banalitatea răului, lui Hannah Arendt. Sclavul nu îi va oferi niciodată stăpânului recunoaşterea meritelor pentru care luptă atât de intens. O recunoaştere veritabilă a meritelor nu poate fi impusă.

Pe termen lung, relaţia ierarhică dintre un stăpân şi sclavul lui nu este viabilă. În opinia lui Hegel, stăpânul şi sclavul au creat premisele pentru o societate în care toţi cetăţenii au drepturi egale: democraţia. Aproape 200 de ani mai târziu, filosoful american Francis Fukuyama a analizat acest punct de vedere. Când a proclamat sfârşitul istoriei, el a argumentat că democraţia este forma de guvernare care garantează cel mai bine nevoia de recunoaştere. Alegerile nu sunt doar o modalitate de reglementare a transferului de putere. Faptul că cetăţenii pot avea un cuvânt de spus este la fel de important.

Diminuarea importanţei participării politice

Cu toate acestea, criza din zona euro ne învaţă că este greu să găseşti oameni care să aibă o mentalitate democratică în adevăratul sens. Martin Schulz, preşedintele unei instituţii politice care ar trebui să simbolizeze cu atât mai mult democraţia, reduce referendumul britanic la un demers pur administrativ care ar dura prea mult timp. În acest mod, participarea politică este redusă la un lux, fiind un demers bun când lucrurile merg bine, însă devenind un inconvenient în perioadele de criză.

Totuşi, în felul lui, Schulz pledează pentru o societate bazată pe egalitate. El crede că ţările din nordul Europei (bogate) trebuie să le ajute pe cele din sudul Europei (sărace) printr-o serie de mijloace de susţinere. Acest lucru are ca rezultat o mai mare egalitate, chiar dacă nu de tipul celei la care se refererea Hegel, dar egalitatea pentru care pleda Karl Marx la jumătatea secolului al 19-lea.

Banii nu sunt răspunsul

Am început din ce în ce mai mult să citim cartea lui Hegel prin ochii lui Marx, pentru care problemele indică în primul rând deficienţe economice. Mulţi politicieni gândesc la fel. Dacă electoratul este nemulţumit, acest lucru probabil are legătură cu prosperitatea. Acest lucru a condus la ideea că banii reprezintă cel mai important instrument pe care ei îl au la dispoziţie. Ei rezolvă nemulţumirile prin acordarea de subvenţii şi stimulente financiare. Ipoteza asumată în mod tacit este că atitudinea pe care oamenii o au la vot este determinată în primul rând de ceea ce au în portofel.

Oricine reduce alegătorii la nimic altceva decât 'homo economicus' se află într-o stare de orbire.

Oricine reduce alegătorii la nimic altceva decât 'homo economicus' se află într-o stare de orbire. Pentru ei, este greu să înţeleagă că cetăţenii pot fi motivaţi de altceva în afară de factori economici]. Un sondaj realizat în primăvara acestui an de institutul lui Maurice de Hond arată că 64% dintre cetăţenii olandezi doresc un referendum pe tema apartenenţei la UE. Este improbabil că această lipsă de încredere va dispărea prin scenariul lui Schulz de creare a unor noi locuri de muncă şi prin creştere economică. Având în minte ce spunea Hegel, este foarte probabil ca cetăţenii să accepte renunţarea la un anumit nivel de prosperitate dacă acest lucru înseamnă că rămân stăpânii propriilor destine.

Dubii privind dragostea pentru democraţie

Sondajul realizat de [olandezul] De Hond (pe un eşantion de 2 000 de persoane) arată că oamenii sunt preocupaţi în primul rând de respectarea principiilor democratice în cadrul UE. În plus, politicienii au oferit motive care stârnesc dubii în legătură cu dragostea pe care o au faţă de democraţie. Premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, fostul preşedinte al Euro Group, a declarat recent pentru revista germană Der Spiegel că, “dacă va fi nevoie, ei, [politicienii] vor trebui să aplice măsurile corecte, chiar dacă mulţi alegători vor crede că sunt greşite”.

În mod aparent, democraţia este acceptată atât timp cât generează rezultatele electorale corecte. Pentru politicieni, Fenomenologia spiritului ar trebui să fie un semnal de trezire. În mijlocul crizei din zona euro, cartea nu putea fi publicată într-un moment mai bun.