Ianuarie 2010, la Dublin

Dimineaţa de după venirea creditorilor

După ce a negat timp de o săptămână, guvernul irlandez a recunoscut în sfârşit pe 21 noiembrie că a cerut oficial un plan de salvare din partea UE/FMI. Un eşec umilitor, consideră ziarul Irish Independent, dar şi o şansă pentru a putea recâştiga încrederea şi mândria naţională.

Publicat pe 22 noiembrie 2010 la 11:00
Cian Ginty/Flickr  | Ianuarie 2010, la Dublin

În dimineaţa aceasta, pentru prima dată de ani de zile, oamenii din această ţară se pot da jos din pat cu gânduri care, cu toate că sunt umbrite de multe îndoieli şi nelinişti,sunt totuşi luminate la aflarea faptului că, în sfârşit, cineva este la cârmă.

Din păcate, acest "cineva" este alcătuit din echipele Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene şi Fondului Monetar Internaţional, venite aici pentru a negocia termenii unui plan de salvare pe o scară cu adevărat uimitoare pentru şubredele bănci ale Irlandei.

Prezenţa lor reprezintă un eşec în gestionarea propriilor noastre treburi. Prin urmare, într-o anumită măsură, este un eşec pentru noi toţi. Este un eşec pentru bănci, care s-au comportat în mod nesăbuit, au indus în eroare guvernul şi au dat iama în buzunarele noastre.

Este mai ales un eşec umilitor pentru un Guvern care nu a arătat nici cea mai rudimentară formă de conducere până când nu a fost forţat de puteri exterioare ţării. Chiar şi mai rău, acum nu îşi recunoaşte decât foarte parţial aceste deficienţe. Ieri ministrul de finanţe Brian Lenihan a recunoscut cam de-a îndărătelea că politica sa a eşuat. Este clar că Taoiseach (prim-ministrul) Brian Cowen nu a ajuns încă să accepte realitatea.

Newsletter în limba română

Nu se mai poate eschiva responsabilitatea

Există acum un pericol real pentru ca Guvernul să încerce să convingă oamenii că termenii şi condiţiile stabilite în special de către FMI sunt singurele opţiuni şi că suntem pe cale de a negocia ca egali. Este într-adevăr posibil ca unii miniştri să se poată convinge ei-înşişi de această absurditate, dar pe nimeni altcineva.

Într-adevăr, suntem în faliment şi dependenţi de alţii chiar şi pentru simpla supravieţuire. Salvarea băncilor va costa "zeci de miliarde": mai puţin de 70 de miliarde de euro după părerea ministrului de finanţe, 100 de miliarde de euro după părerea speculanţilor, în orice caz cu mult peste capacitatea noastră de plată.

Miniştrilor, şi mai ales prim-ministrului, le place să vorbească despre capacitatea lor de a lua decizii dure. Acţiunile lor din ultimii doi ani nu au fost suficient de dure - şi cele mai multe dintre ele au fost greşite. Acum trebuie să fie luate decizii reale, practice, radicale şi încoronate cu succes. Băncile trebuie să fie restructurate, nu periate. S-ar putea să existe fuziuni, vânzări la giganţi străini. Nu se mai poate eschiva responsabilitatea.

Dar preţul trebuie să fie plătit, iar recompensa poate fi ridicată. Dacă ne croim un drum prin îngrozitoarele dificultăţi cu care ne confruntăm, vom reuşi în timp să prosperăm din nou, să ne recâştigăm suveranitatea economică - precum şi mândria noastră şi încrederea naţională. Când ne vom fi zbuciumat şi răzbit de cealaltă parte, vom fi câştigat toate acestea.

Criza irlandeză

Sfârşitul independenţei

În lunea de Paşti, 1916, revoluţionarul irlandez Patrick Pearse a citit Proclamaţia de Independenţă de pe scările Oficiului General Poştal situat pe strada O'Connell, din Dublin. Deşi răzvrătirea lui a eşuat, iar liderii acesteia au fost executaţi, textul este considerat o piatră de temelie a identităţii naţionale irlandeze, cu primele linii care clamează "irlandezi şi irlandeze: în numele lui Dumnezeu şi al generaţiilor apuse de la care ea îşi primeşte vechea tradiţie de naţiune, Irlanda, prin noi, îşi cheamă copiii sub steag şi luptă pentru libertatea ei".

Aproape un secol mai târziu, naţiunea este sinistrată economic şi pe punctul de a fi salvată de UE/FMI, cu preţul pierderii suveranităţii sale naţionale, ceea ce a condus Irish Examiner să titreze în 19 noiembrie "Proclamarea Dependenţei", cu linii modificate din discursul lui Pearse, pentru a reflecta noua realitate. "Irlandezi şi irlandeze: în numele lui Dumnezeu, cum am ajuns la asta? Şi în numele generaţiilor apuse de la care Irlanda şi-a primit vechea tradiţie de naţiune, prin noii noştri stăpâni de la Banca Centrală Europeană, patria îşi cheamă copiii la funeraliile suveranităţii ei financiare."

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect