Alegeți o limbă
În toiul verii, guvernul francez a decis să anuleze vacanţele din august şi să avanseze cu o lună întoarcerea la şcoală, pentru a umple visteria statului. Acesta este scenariul filmului recent al lui Antonin Peretjatko, La Fille du 14 juillet.
Există puţine şanse ca guvernul lui Jean-Marc Ayrault, sau orice alt guvern, să ia o decizie atât de bruscă şi de drastică. Dar ideea de a reduce concediile pentru a ajuta economia nu este apanajul scenariştilor de filme.
În 2010, două federaţii reprezentând IMM-urile germane au propus ca durata legală a concediilor cu plată să fie redusă, cu o săptămână sau două, "pentru a favoriza redresarea" economiei. Mai recent, ministrul italian al Economiei a propus reducerea concediilor cu o săptămână, pentru a scoate ţara din recesiune, afirmând că o astfel de măsură ar avea "un rezultat imediat asupra PIB-ului, de aproape un punct".
Iar ideea nu vine întotdeauna de sus: în martie 2012, alegătorii elveţieni, temându-se probabil de consecinţele negative asupra economiei, au respins în proporţie de 66,5% un referendum federal organizat în urma unei iniţiative populare care propunea instaurarea a două săptămâni suplimentare de concediu de odihnă.
Beneficii teoretice
Odată cu criza economică din Europa, ţările europene caută să câştige ceva competitivitate prin reducerea costurilor de producţie, printre care cele ale forţei de muncă. Pentru a realiza acest obiectiv, ele pot, de exemplu, reduce salariile, precum în Spania, în 2010. O politică desigur nepopulară şi foarte riscantă.
Reducerea concediilor de odihnă este, teoretic, o altă soluţie. Se pot chiar calcula efectele teoretice ale unei astfel de măsuri. "Se estimează că o zi suplimentară lucrată aduce între 0.07 şi 0.08 puncte de creştere în plus”, precizează Ronan Mahieu, şef al departamentului conturilor naţionale la Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice (INSEE). ”Efectul asupra creşterii anuale rămâne destul de scăzut". Scăzut dar real.
În ciuda acestor beneficii teoretice ale zilelor lucrate în plus, toate ţările din Uniunea Europeană oferă lucrătorilor lor cel puţin 20 de zile de concediu cu plată. [[În SUA, mulţi consideră că cele 20 la 30 de zile de concediu de odihnă acordate de ţările europene sunt o aberaţie economică]], ca şi alte avantaje sociale prea generoase.
Un angajat fericit este mai productiv
Cu toate acestea, impactul negativ al concediilor cu plată asupra economiei nu a fost niciodată demonstrat, iar unii susţin chiar contrariul. "Din punct de vedere teoretic, cu cât un lucrător are mai multe concedii, cu atât este mai fericit şi îi creşte productivitatea la locul de muncă”, explică Francesco Vona, economist pe lângă Observatorul Francez al Conjuncturilor Economice. ”Există, de asemenea, o explicaţie cognitivă. Capacitatea noastră de concentrare este limitată iar creativitatea noastră este legată de posibilitatea de a vedea lucrurile din exterior, ceea ce este greu de făcut atunci când cineva lucrează prea mult".
Pe de altă parte, acordând prea multe concedii de odihnă, există riscul de a ajunge la o sporire a cadenţei de muncă în sectoare precum industria, pentru a compensa pierderea de timp de lucru efectiv al angajaţilor. Iar o cadenţă de muncă prea intensă poate avea aceleaşi efecte negative asupra sănătăţii (stres, oboseala, boli) ca şi lipsa de concedii.
Mai general, cu cât o ţară este mai bogată, cu atât numărul de ore lucrate pe an este mai scăzut, ceea ce nu înseamnă că pentru ca o ţară să se îmbogăţească rapid ea trebuie să reducă numărul de ore lucrate, de exemplu reducând durata muncii. Coreea de Sud şi Mexicul, unde se lucrează şi mai multe ore pe an decât în Grecia, înregistrează o creştere economică mult mai mare decât Franţa.
Pentru o abordare mai flexibilă
Există motive întemeiate de a gândi că mai multe concedii duc la o creştere a productivităţii lucrătorilor, dar interesul unei ţări este mai ales creşterea economică, adică producţia de bogăţie suplimentară faţă de perioada precedentă . Ori ideea că mai multe concedii ar îmbunătăţi producţia totală anuală şi deci ar crea astfel creştere este mult mai puţin evidentă: dacă ar fi cazul, cel mai bun mod de a maximiza producţia ar fi atunci de a avea doar concedii de odihnă tot anul.
"Este foarte greu de calculat impactul real al unei zile de concediu în plus sau în minus asupra economiei", rezumă Ronan Mahieu de la INSEE, care reaminteşte că nu toţi lucrătorii îşi iau concediile la care sunt îndreptăţiţi.
[[Există oare un număr de zile de concediu de odihnă care să fie ideal pentru economie?]] Probabil că nu, mai ales că numărul minim legal de zile de concediu nu se potriveşte cu zilele de concediu efectiv luate de către lucrători, între cei care nu-şi iau toate zilele şi cei care lucrează în sectoare sau întreprinderi care propun durate duble.
Soluţia s-ar afla poate într-o abordare mult mai flexibilă a concediilor şi în general a duratei de lucru.
Sau de ce să nu ne imaginăm un viitor cu concedii nelimitate, ca în întreprinderile Netflix sau IBM? Principiul? A permite angajaţilor să ia câte concedii doresc atâta timp cât treaba-i făcută la timp. O metodă care pare să funcţioneze.
Din Marea Britanie
Contra sfintelor vacanțe
The Economist crede că pe Continent “vacanțele plătite ale Europei rămân sfinte”, și observă că aceasta este “la fel de adevărat pentru țările anglo-saxoane și germane cât este pentru cele latine”.
Nota din blogul Charlemagne continuă spunând că productivitatea în creștere nu corespunde mereu unor ore lucrătoare în creștere, subliniind că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, orele lucrătoare, care puteau ajunge până la 100 de ore pe săptămână, au fost tăiate, declanșând o majorare a producției. Între timp, orice efort de a tăia dreptul la concediu a avut prea puțin succes, mai scrie hebdomadarul -
când Italia a încercat să schimbe niște sărbători aflate la jumătatea săptămânii, credincioșii din Napoli au spus că miracolul lui San Gennaro [Sfântul Januarius], sfântul patron al cărui sânge uscat trebuie să se lichefieze pe 19 septembrie (și în cel puțin alte două zile), nu poate fi schimbat prin decret birocratic. Nici măcar șefii nu par doritori să-i facă pe muncitori să lucreze mai mult. Business Europe, federaţia angajatorilor, spune că nu s-a discutat despre o reducere a concediului plătit. Președinta federației, Emma Marcegaglia, nu era disponibilă pentru declarații. Era în vacanţă.
