Știri Criza din zona euro

UE trebuie să-şi rezolve problemele fără FMI

Deşi recursul la expertiza Fondului Monetar Internaţional a ajutat la salvarea monedei euro în toiul crizei, între timp implicarea directă a BCE şi crearea unor instrumente financiare specifice fac ca intervenţia instituţiei din Washington să fie inutilă, spune un economist.

Publicat pe 7 august 2013 la 15:17

Decizia Braziliei şi a mai multor altor ţări de a nu mai sprijini programul FMI readuce în discuţie chestiunea ajutorului FMI adus statelor membre ale zonei euro.
Să amintim, în primul rând, că intervenţia FMI în zona euro nu decurge de la sine. Într-adevăr, FMI intervine, în mod normal, pentru a ajuta ţări cu un puternic dezechilibru în balanţa de plăţi, care are adeseori drept rezultat fuga capitalurilor străine, scăderea rezervelor băncii centrale şi o depreciere a monedei naţionale. Venind cu împrumuturi pentru a realimenta rezervele, printr-un program de sprijin condiţionat de reforme, FMI linişteşte investitorii şi ajută reinversarea fluxurilor de capital către ţara în criză.
Ori balanţa de plăţi a zonei euro este echilibrată, iar euro este o monedă puternică, care nu justifică nicicum o intervenţie a FMI. De aceea, de altfel, Jean-Claude Trichet, ca guvernator al BCE, a spus la începutul crizei, în 2010, că recursul la FMI ar reprezenta un eşec pentru zona euro.

Mecanisme proprii

FMI a intervenit în cele din urmă în zona euro (Grecia, Irlanda, Portugalia, Cipru) din trei mari motive. Primul a fost pur şi simplu că nu se prevăzuse nimic pentru a face faţă unei situaţii de faliment bugetar al unui stat din zona euro. FMI era singurul instrument financiar disponibil pentru a sări în ajutorul statelor care aveau probleme cu finanţarea pe termen foarte scurt.
Al doilea motiv era politic: FMI trebuia să joace rolul de ţap ispăşitor, instituţia care impune condiţiile nepopulare pentru redresare, ceea ce statele din zona euro nu erau pregătite să facă singure. Iar ultimul motiv a fost expertiza incontestabilă a FMI pentru a încropi programe economice în doar câteva săptămâni, un sprijin preţios într-o astfel de situaţie haotică.
În decursul ultimilor trei ani, zona euro s-a mobilizat totuşi cât de cât.
Pe de o parte, ea a făurit instrumentele financiare de solidaritate care erau necesare. BCE s-a dotat cu OMT (“outright monetary transactions”), care îi permite să aducă finanţare unui stat pe termen foarte scurt, justificând astfel expresia guvernatorului actual al BCE, Mario Draghi, potrivit căreia BCE se angajează să facă "tot ce va fi necesar" pentru a prezerva moneda euro. Instanţele zonei euro au creat de altfel Mecanismul European de Solidaritate (MES), care joacă de facto rolul unui Fond Monetar European, un instrument financiar de împrumuturi menite statelor cele mai fragile.
În sfârşit, din punct de vedere politic, statele cele mai solide, începând cu Germania, îşi asumă din ce în ce mai bine poziţia, cerând măsuri de redresare în timp ce dau dovadă de solidaritate (prin, de exemplu, fondurile pentru ajutorarea tinerilor sau IMM-urilor).

Există o cale de mijloc

În acest context, nu este oare momentul ca zona euro să spună că se poate lipsi de FMI? Cea de a doua monedă de rezervă din lume chiar nu-şi poate recâştiga suveranitatea deplină şi dovedi că poate fi pe deplin solidară şi protectoare faţă de ai ei? A nu mai avea recurs la FMI ar avea un efect dublu. În primul rând financiar. Ar trebui compensate fondurile, totuşi deja marginale, injectate de FMI în Grecia, Portugalia şi Cipru. Ori aceste fonduri sunt acum disponibile prin MES. Şi apoi un efect politic, întrucât zona euro ar fi lăsată pradă ei-însăşi şi slăbiciunilor sale, printre care nivelul slab al convergenţei economiilor din sud şi nord.
Dar guvernele au vrut să arate în ultimii ani că această zonă nu era doar o uniune monetară, ci de asemenea un act politic. Şi acest gest ar fi puternic: după vremuri grele, zona euro ar afirma că este pregătită să facă faţă singură problemelor sale (cum ar fi anularea sau nu a unei părţi din datoria suverană a Greciei, care este un subiect de divergenţă între FMI şi zona euro).
Însă înainte de renunţa la ajutorul FMI, ar putea fi pusă în aplicare o opţiune de mijloc.
Aşa cum se întâmplă în unele ţări, FMI ar putea semna cu ţările sub tutela sa din zona euro anumite acorduri aşa-zise de precauţie, în acord desigur cu instanţele zonei euro. Este vorba de un acord fără ajutor financiar, sub formă de cec în alb privind politica economică. Astfel, zona euro şi-ar păstra autonomia financiară, completându-se în acelaşi timp cu expertiza FMI. Ar fi un prim pas. Fiindcă în cele din urmă, oricum zona euro trebuie să se afirme din punct de vedere politic.

Newsletter în limba română
Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect