Alegeți o limbă
Într-un articol publicat de România liberă, politologul Alina Mungiu-Pippidi crede că cele întâmplate reprezintă o dovadă în plus a lipsei noastre de "control social", ca şi un motiv în plus pentru ca intrarea României în spaţiul Schengen să fie amânată sine die:
aş vrea să fiu clar înţeleasă; ce înţeleg prin diferenţa dintre civilizaţii şi unde greşeşte olandezul sau englezul care după asta va vota cu extrema dreaptă. O ţară ca a noastră are tot felul de oameni, ca şi Olanda sau Burkina Fasso. Adesea descopăr români în muzee occidentale, sau români în Ţările de Jos care muncesc onest şi sînt apreciaţi de toată lumea. Diferenţa între Burkina Fasso, România şi Olanda este pe scara controlului social, care a ajuns la un stadiu cu adevărat evoluat doar în ultimul caz. Desigur, România nu e cea mai rea ţară din lume, şi noi subestimăm moştenirea pozitivă a comunismului, faptul că nu există arme şi violenţa în spaţii publice e rezonabil controlată faţă de locuri ca Brazilia sau alte ţări cu dezvoltare comparabilă (nu sînt la fel de sigură în ce priveşte violenţa în spaţii private). Dar nici nu e o ţară bună . Pur şi simplu nu am ajuns încă în evoluţia noastră istorică la un grad suficient de control social, chit că om avea mai mulţi amatori de Matisse la suta de mii de locuitori decît Burkina Fasso. Nu sîntem capabili să avem standarde occidentale.
Articolul integral pe site-ul cotidianului România liberă.
Ochiul expertului
A arde tablouri, un gest futurist
"Furtul secolului" nu este decât "un accident nefericit ce ţine totuşi de o anume dialectică interioară istoriei artei", consideră Dan Popescu, galerist "H’art gallery”, la Bucureşti. Într-o postare pe blogul său de pe site-ul cotidianului Adevărul, el enumeră astfel cele patru motive pentru care lumea artei "nu va fi afectată mai deloc de această dispariţie":
din punct de vedere al pierderilor financiare, Muzeul Kunsthal din Rotterdam va încasa o sumă foarte mare în urma asigurărilor, cu care va putea face achiziţii noi; lucrările au fost fotografiate cu aparate moderne cu o definiţie excelentă, deci vor continua să funcţioneze prin reproduceri; operele furate nu erau extrem de importante în opera nici unuia dintre artiştii menţionaţi; lucrările de artă nu pot fi prezervate la nesfîrşit, în cîteva sute de ani ele vor fi mîncate de lumină şi timp.[...] Deci pînă şi dispariţia lucrărilor e importantă pentru o nouă prospeţime în arta momentului. Futurişii doreau să dea foc la muzee iar dadaiştii le ţineau isonul.
