Frumoasa adormită

Guvernul Angelei Merkel somează ţările din Sud să se reformeze în profunzime, debarasându-se în acelaşi timp de orice responsabilitate pentru consecinţele acestei politici de criză. O atitudine care dăunează Europei, câteva săptămâni înainte de alegerile germane, avertizează filosoful Jürgen Habermas.

Publicat pe 16 august 2013 la 08:09

În spatele unui titlu în formă de rugăciune, "Nu Europei germane!", Wolfgang Schäuble dezminţea recent, într-un articol de opinie publicat simultan în Marea Britanie, Franţa, Polonia şi Spania, că Germania ar dori un rol de lider politic în Europa. Wolfgang Schäuble, cel care este, alături de ministrul Muncii [Ursula von deer Leyen], ultimul membru al cabinetului Angelei Merkel care ar putea fi considerat "european" potrivit modelului vest-german, vorbeşte cu convingere. El este exact opusul unui revizionist care ar dori, de exemplu, desprinderea Germaniei de Europa, distrugând astfel tot ceea ce reprezintă de fapt cimentul stabilităţii de după război. El cunoaşte problema pe care noi toţi ceilalţi, germani, o percepem cu teama unei reveniri.
După crearea Imperiului, în 1871, Germania obţinuse o poziţie funestă, aproape hegemonică în Europa. Germania era, potrivit termenilor atât de des reluaţi de [istoricul german] Ludwig Dehio, "prea slăbită pentru a ţine tot continentul în mână, dar şi prea puternică pentru a se alinia". O situaţie care a deschis calea, în acelaşi timp, cataclismelor din secolul al XX-lea. Datorită succesului unităţii europene, Germania divizată dar şi Germania reunificată nu vor mai cădea pradă acestei vechi dileme, iar Republica federală are tot interesul ca nimic să nu se schimbe din acest punct de vedere. Dar oare situaţia nu s-a schimbat între timp?

Un program impus

Wolfgang Schäuble reacţionează la o ameninţare actuală. El este cel care impune direcţia inflexibilei Angela Merkel la Bruxelles, cel care ghiceşte crăpăturile care ar putea duce la o dislocare în inima Europei. El este cel care, în sânul cenaclului miniştrilor de Finanţe ai zonei euro, se loveşte de rezistenţa "ţărilor beneficiare" de îndată ce se opune vreunei propuneri care doreşte schimbarea strategiei. Opoziţia sa la o uniune bancară viitoare, care ar permite punerea în comun a tuturor costurilor legate de lichidarea instituţiilor bancare aflate într-o stare proastă nu este decât ultimul exemplu demn de citat.
Wolfgang Schäuble nu face niciun pas pe lângă linia impusă de cancelar, care refuză să fie plătită de către contribuabilul german o sumă superioară celei înscrise pe linia de credit pe care pieţele financiare o cer sistematic pentru salvarea monezii euro - şi pe care au obţinut-o mereu datorită unei "politici de capitalizare" în mod clar favorabilă investitorilor.
Această direcţie neschimbată nu exclude însă, bineînţeles, o favoare de 100 de milioane de euro de credite pentru IMM-uri, pe care prosperul unchi de la Berlin o acordă verilor înfometaţi din Atena, băgând mâna adânc în vistieria statului. Adevărul este că guvernul Angelei Merkel îşi impune direcţia şi planul de bătaie anticriză atât Franţei cât şi "ţărilor din Sud", în timp ce politica de răscumpărare a Băncii Centrale Europene constituie de fapt un acord tacit. Or, în acelaşi timp, Germania respinge orice responsabilitate a UE în repercursiunile dezastruoase ale acestei strategii - asumând simultan rolul "foarte natural" de lider. Este de ajuns să privim cifrele alarmante ale procentului de tineri şomeri din Sudul Europei, rezultat direct al curei de austeritate care îi loveşte regulat pe cei mai vulnerabili cetăţeni din societate.
Văzut din acest punct de vedere, mesajul unui Berlin care nu doreşte "o Europă germană" ar putea fi interpretat ca fiind mai puţin pozitiv decât pare: Republica federală se cam bâlbâie. Tehnic vorbind, Consiliul European ia toate deciziile în unanimitate. [[Deşi nu reprezintă mai mult decât un singur stat membru printre cele 28, Angela Merkel poate să dea vina pe interesele naţionale germane]] sau cel puţin pe cele pe are ea le consideră astfel. Guvernul german obţine avantaje din dominarea economică a ţării, şi chiar mai mult, un avantaj disproporţionat, atât timp cât partenerii săi vor continua să creadă faptul că Germania nutreşte faţă de Uniune o fidelitate lipsită de orice ambiţie politică.
Dar cum putem acorda un cât de mic credit acestor gesturi de umilitate în faţa unei politici care utilizează preponderenţa economică şi demografică a ţării, fără nici urmă de ruşine? Când, de exemplu, o înăsprire a regulilor în domeniul emisiilor de CO2, care lovesc maşinile noilor îmbogăţiţi - o măsură în acord cu spiritul tranziţiei energetice - ameninţă să producă daune industriei germane a automobilului, iar votul [de la Bruxelles] este amânat sine die la intervenţia cancelarului, până atunci când lobbyul se va declara satisfăcut sau alegerile au fost lăsate în urmă. Articolul lui Wolfgang Schäuble este o reacţie, cred eu, la agasarea provocată de jocul dublu al Berlinului pe lângă şefii de guvern ai altor ţări din zona euro.
În numele cerinţelor pieţei, în faţa căreia nu ar exista nicio altă opţiune, un guvern federal din ce în ce mai însingurat impune Franţei şi celorlaltor ţări aflate în criză o cură de austeritate severă. Împotriva realităţii faptelor, el judecă toate statele membre ale zonei euro perfect apte să-şi decidă singure politicile bugetare şi economice. Dar atunci când este necesar, tot acestea sunt presupuse, cu ajutorul creditelor de salvare dar fără a fi sprijinite de nimeni, să-şi "modernizeze" administraţia şi economia, să-şi relanseze competitivitatea.

Vorbe-n vânt şi paternalism

O suveranitate fictivă este extrem de confortabilă pentru Republica federală, căci ea scuteşte partenerul cel mai solid din afacere de a mai ţine seama de repercursiunile negative pe care politicile sale o pot avea asupra celorlalţi parteneri, în mod evident mai slabi. O situaţie pe care Mario Draghi [preşedintele BCE] o denunţase cu un an în urmă, explicând "că nu este nici legitim nici viabil ca anumite state să practice politici economice susceptibile de a dăuna altor state membre ale zonei euro".
Nu vom repeta niciodată suficient: condiţiile vitrege în care funcţionează astăzi zona euro sunt datorate defectului iniţial de concepţie al unei uniuni politice niciodată duse până la capăt. Acesta este şi motivul pentru care soluţia nu constă în deplasarea problemei pe umerii ţărilor deja lovite de criză, simultan cu acordarea de credite. [[Reţetele de cure de austeritate nu vor fi suficiente pentru a corecta dezechilibrele economice care domnesc în interiorul zonei euro.]]
Aceste dezechilibre ar putea fi restabilite, pe termen mediu, doar cu ajutorul unei politici bugetare, economice şi sociale comune, sau măcar de comun acord. Şi, dacă nu vrem să ne prăbuşim, cu trupuri şi posesii în tehnocraţie, ar fi bine să cerem cetăţenilor să ne spună ce cred despre un posibil "Kerneuropa" [nucleu european] democratic. Wolfgang Schäuble nu ignoră acest aspect şi nici nu afirmă contrariul în interviurile acordate [săptămânalului german Der Spiegel], chiar dacă ceea ce spune nu este conform cu ceea ce face.

Poziţie supărătoare

Politica europeană se află într-un impas, ceea ce a şi demonstrat [sociologul german] Claus Offe: dacă nu dorim abandonarea zonei euro, este obligatorie implementarea unei reforme instituţionale - ceea ce va dura - , şi aceasta oricât de impopulară va fi. De aceea amână neîncetat rezolvarea problemei responsabilii politici care visează la un alt mandat. Guvernul german este cel care se află în cea mai rea poziţie: căci a trecut deja ceva timp de când asumă, prin acţiunile sale, responsabilitatea întregii Uniuni.
Dar guvernul german este în acelaşi timp singurul capabil să lanseze o iniţiativă pentru a avansa - şi pentru a reuşi are nevoie ca Franţa să i se alăture. Nu este vorba aici doar de ceva futil, ci de un proiect în care cei mai eminenţi oameni de stat ai Europei au investit eforturi considerabile de mai mult de o jumătate de secol. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem bine sensul cuvântului "impopular".
Orice soluţie politică logică va avea nevoie de acordul alegătorilor. Şi ce altă ocazie ar fi mai potrivită decât cândva înaintea alegerilor legislative? Restul nu reprezintă decât vorbe în vânt, paternalism. Subestimarea alegătorilor sau supraestimarea, dimpotrivă, este întotdeauna o eroare. Pentru mine ar fi un eşec istoric ca elitele politice să continue să ţină ochii închişi, ca şi cum totul ar fi în regulă, şi să rămâna în logica acţiunilor pe termen scurt şi a discuţiilor cu uşile închise asupra detaliilor, adică exact ceea ce fac acum.
Ar trebui, dimpotrivă, să se adreseze pe faţă alegătorilor cuprinşi de o îngrijorare crescândă, alegători care nu au fost niciodată puşi în faţa unor probleme europene de fond. Apoi, ar trebui să demareze o dezbatere dificilă, obligatoriu, asupra opţiunilor posibile. Toate având un preţ de plătit. Ar trebui în acelaşi timp să ridice omerta care domneşte pe consecinţele nefaste ale redistribuirii, cu care "ţările donatoare", în interesul lor pe termen lung, s-au acomodat pe termen scurt şi mediu, căi este vorba de singurul răspuns constructiv la criză. Cunoaştem deja răspunsul Angelei Merkel - gesticulări cu efecte adormitoare. Personajul său public pare să fie lipsit de un nucleu normativ.
De la apariţia crizei greceşti, în mai 2010, şi înfrângerea [creştin-democraţilor] la alegerile regionale din Renania de Nord - Westfalia, ea înaintează cu paşi număraţi, fiecare din gesturile sale fiind dictate de oportunismul liderului care doreşte să rămână la putere. De la începutul crizei, abilul cancelar se pronunţă încăpăţânat dar fără a afişa principii uşor de identificat, şi văduveşte pentru a doua oară alegerile din Bundestag de orice subiect polemic, fără a mai vorbi de politica europeană, o temă ermetică, dar cu bună ştiinţă.

Newsletter în limba română

Europa este pe ducă

Ea îşi poate ameliora parcursul aşa cum doreşte căci opoziţia, dacă s-ar aventura să pună presiune pe subiectul atât de delicat al Europei, ar risca să vadă cum i se opune un argument zdrobitor, cel al "uniunii datoriei publice". Şi aceasta din partea unor oameni care nu ar putea decât să spună acelaşi lucru dacă ar dechide gura.
Europa este pe ducă iar puterea politică revine acelora care decid subiectele care sunt "autorizate" opiniei publice. Germania nu se bucură în timpul ciumei, ea cască de plictiseală. Faliment al elitelor? Fiecare ţară democratică are liderii politici pe care îi merită. Şi este totuşi o atitudine curioasă să aştepţi un comportament diferit de cel ordinar din partea celor pe care îi alegem. Sunt fericit că trăiesc din 1945 într-o ţară care nu mai are nevoie de eroi. Nici măcar nu sunt client al credinţei potrivit căreia indivizii fac istoria, în general cel puţin. Constat doar, pur şi simplu, că există situaţii excepţionale în care perspicacitatea şi imaginaţia, curajul şi simţul responsabilităţii depozitarilor puterii influenţează mersul lucrurilor.

Jürgen Habermas:

“Trebuie să dezvoltăm o solidaritate comună”

În timpul celui de-al 23-lea Congres internaţional de filosofie, care a avut loc la Atena între 4-10 august 2013, filosoful german Jürgen Habermas a evocat prezentul şi viitorul Europei. În timpul unei conferinţe de presă din cadrul Congresului a declarat că "guvernele care au impus programe de austeritate trebuie să- şi asume responsabilitatea consecinţelor în ţările din Sud", informează To Vima.
Habermas a mai declarat, de altfel, că, pentru a evita o creştere a sentimentelor naţionaliste, "cetăţenii europeni trebuie informaţi, trebuie să dezvoltăm o solidaritate comună", aceasta deoarece, "chiar şi atunci când se votează în Parlamentul European, s-a votat anterior în fiecare ţară pe baza interesului naţional". Pentru filosoful german, convins de necesitatea unor reforme, pentru a informa corect atât electoratul cât şi cetăţenii ţărilor noastre vor fi necesari cel puţin cinci ani:

avem obligaţia de a ne familiariza cu cererile care îi privesc pe toţi europenii, cu procedurile juridice şi cu instituţiile care ne sunt destinate tuturor; avem obligaţia de a fi informaţi asupra complexităţii cerinţelor europene. Cât despre discursul public, el ar trebui să fie ghidat de o anumită sensibilitate pentru politica de cooperare.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect