Pe bolovanul mare: “Șomaj”. Pe cel mic: “Muncă”

Până unde vor scădea salariile?

Că sunt tineri absolvenţi sau lucrători mai în vârstă care-şi regăsesc un loc de muncă după o perioadă de şomaj, grecii trebuie să accepte salarii din ce în ce mai mici.

Publicat pe 19 septembrie 2013 la 12:22
Pe bolovanul mare: “Șomaj”. Pe cel mic: “Muncă”

"Mulţi tineri care ne trimit CV-ul pentru un loc de muncă sunt extrem de calificaţi. Mi-e şi ruşine să le citesc, ştiind mai ales că printre sutele de candidaţi trebuie ales unul singur!". Confesiunile acestui director al resurselor umane într-o mare întreprindere, sub anonimat, sunt simptomatice. Nu este singurul care gândeşte astfel. Un tânăr absolvent al Politehnicii din Atena, în posesia unui doctorat, care a predat câteva luni într-o şcoală tehnică, constată acelaşi lucru, de asemenea fără a dori să-şi dezvăluie identitatea: "Salariul meu era atât de mic încât de multe ori mă strecuram în coada de studenţi ca să mănânc la cantină şi să economisesc banii pe care i-aş fi cheltuit la prânz ".

Aceste două mărturisiri proiectează o imagine brută a realităţii actualei pieţe a muncii. Pe de o parte, nişte curriculum vitae foarte "grele", pe de cealaltă un şomaj cronic şi salarii foarte joase [rata şomajului era de 27.9% în iunie 2013 faţă de 24.6% un an mai devreme. Femeile şi tinerii sunt în special afectaţi]. Unii îşi amintesc de "generaţia 700 de euro" [nume dat tinerilor absolvenţi la începutul crizei din 2007] cu... nostalgie, fiindcă salariile angajaţilor în acest moment sunt în general (mult) mai mici de 700 de euro.

400 de euro la negru

Într-adevăr, astăzi putem vorbi de mai multe generaţii "700 de euro". Nu mai este vorba doar de absolvenţi, ci şi de oameni la patruzeci-cincizeci de ani care şi-au pierdut locurile de muncă. Când îşi găsesc noi locuri de muncă, ei nu pot spera să ceară mai mult de 700 de euro.
400 de euro la negru. Fiecare ofertă de loc de muncă este bombardată de curriculum vitae (CV). "Când publicăm un anunţ”, povesteşte un alt directorul de resurse umane, ”primim câteodată şi 600 de CV într-o săptămână. O treime dintre ele sunt trimise de tineri cu înaltă calificare, cu diplome ale învăţământului superior, şi care vorbesc cel puţin două limbi străine. Pentru acelaşi post candidează şi persoane mai în vârstă, cu calificări mai slabe pe hârtie dar cu expertiză şi experienţă importante. Este foarte greu să facem o alegere".

Dar, oricare ar fi persoana angajată, salariul este de 600 de euro brut. [[O sumă insuficientă astăzi pentru a satisface nevoile de bază, şi mai ales în neconcordanţă totală cu nivelul de studii]]. Desigur, în multe cazuri de primă angajare pe un post necalificat, salariul scade la 300 sau 400 de euro.
Patru sute de euro plătiţi la negru, atât primea Konstantinos Sp, 27 de ani, iarna trecută, pentru opt ore de muncă pe zi într-un cabinet de avocaţi. Absolvent de drept şi cu masterat făcut în Germania, i-a fost totuşi foarte greu să găsească acest post. "Contribuţia socială a angajatorului este de 150 de euro pe lună, şi cheltuiam 45 de euro de abonament pentru transportul public. Ce mai rămâne pentru a trăi? Am colegi tineri, avocaţi, care lucrează nenumărate ore, la birou în fiecare zi de dimineaţă până la miezul nopţii, pentru a câştiga 600 sau 800 de euro pe lună. Tehnic, astfel ei câştigă mai puţin decât un muncitor necalificat. Din păcate, statutul de angajat nu este recunoscut pentru un tânăr avocat", spune acesta.

Newsletter în limba română

Plecaţi în străinătate

"Când trimit CV-uri, mi se răspunde cu laude: 'CV incredibil, doctorat, publicaţii, bravo!’. Dar nu mi se propune niciun loc de muncă", mărturiseşte P.K., 30 de ani, cu diplomă de inginer electronist la Politehnică. În cele din urmă, a găsit un post de profesor la Şcoala de Înalte Studii Tehnice, şi în al doilea semestru un post la timp parţial la Şcoala Tehnică din Chalkida [în nordul Atenei]. Salariul lui? 700 şi respectiv 300 de euro! "Nu este rentabil, mai ales pentru noi, tehnicienii, care avem o asigurare mai scumpă. Majoritatea colegilor mei au plecat deja în străinătate".
Georgia, 36 de ani, este absolventă a Universităţii de Ştiinţe Agricole. Ea are un masterat al Şcolii Politehnice şi stăpâneşte perfect trei limbi străine. Declaraţia ei de impozite arată un venit de 5 000 de euro pe an. "Şi este adevărat”, spune ea, ”deoarece, ca să fiu plătită, fac facturi, am dovezi. Cum să poţi să trăieşti cu astfel de venituri? "
[[Locurile de muncă au dispărut, salariile scad]]. Rezultatul? "Acum câţiva ani, câştigam între 1 200 şi 1 400 de euro pe lună. În ultimii ani, salariul meu a scăzut la 800 de euro. Anul trecut a fost iarăşi un an prost. Având în vedere studiile mele, şi tehnologia pe care o folosesc în timpul orelor de lucru, ar trebui să fiu plătită mai mult. Dar cine mi-ar plăti un asemenea salariu?"
Din păcate, realitatea salariului minim se aplică din ce în ce mai mult persoanelor mai în vârstă, şi nu doar tinerilor. P.S., care a lucrat timp de mulţi ani în sectorul imprimeriei, câştiga în jur de 1 500 de euro pe lună. El a fost concediat şi a stat un an şi jumătate la şomaj. Astăzi, şi-a găsit un job plătit cu 650 de euro brut pe lună...

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect