“Nu uit!”: sloganul ciprioţilor greci pentru a denunţa ocupaţia turcă a Nordului insulei, scutit de criza actuală.

Ce e mai rău trebuie încă să vină

La şase luni după ce criza bancară aproape că a distrus economia insulei, Ciprul este departe de a depăşi momentul. Asfixiată de restrângerea creditării şi de austeritatea impusă de troică, economia nu îşi revine şi depresia se instalează.

Publicat pe 24 septembrie 2013 la 11:33
“Nu uit!”: sloganul ciprioţilor greci pentru a denunţa ocupaţia turcă a Nordului insulei, scutit de criza actuală.

Nu mai sunt nici manifestaţii zilnice în centrul Nicosiei, nici cozi în faţa bancomatelor, nici transmisii în direct ale BBC şi CNN de la intrarea Parlamentului. Totuşi, adevărul este că, pentru cine trăieşte în Cipru, condiţiile de viaţă sunt acum mult mai rele decât acum şase luni, în plin bum al crizei. Și, se tem mulţi ciprioţi, ce e mai rău trebuie încă să vină.
De când, pe 15 martie, preşedintele Ciprului şi Eurogrupul au anunţat intenţia de a aplica un impozit asupra tuturor depozitelor, declanşând o criză care a inclus mai întâi închiderea băncilor timp de două săptămâni şi apoi crearea limitelor pentru mişcările de capital, evoluţiile economiei şi ale societăţii cipriote au devenit previzibile: sistem bancar slăbit, austeritate impusă de troică, contractare accentuată a economiei şi o explozie a şomajului.
Și astfel, urmând parcursul deja cunoscut în Grecia sau în Portugalia, Cipru, o mică ţară obişnuită în ultimele decenii cu un nivel de viaţă ridicat, fără crize grave şi fără semne mari de sărăcie, începe acum să cunoască altă realitate. “Oamenii au fost afectaţi la diverse nivele, de la cei mai bogaţi la cei mai săraci. La cei mai defavorizaţi, există dificultăţi şi disperare cum nu am mai văzut sau simţit de la invazia turcă din 1974”, explică Dinos Papakyprianou, un mic om de afaceri care lucrează în domeniul importului de echipamente.

Activitatea economică, în cădere liberă

Acum şase luni, Público l-a găsit pe Dinos pe străzile Nicosiei, revoltat şi neliniştit, aşteptând ca băncile să se deschidă pentru a putea face faţă angajamentelor companiei sale. Acum, într-o conversaţie telefonică pare că este mai resemnat, dar în acelaşi timp mai pesimist, anticipând scenarii în care lucrurile stau şi mai rău.
“Am ales să-mi reduc afacerile, şi prin urmare expunerea mea financiară, la minimum. Dintr-un simplu motiv: astfel, când va veni a doua lovitură, eu nu risc să rămân fără nimic din ceea ce a fost obţinut de-a lungul a 32 de ani de muncă. Prefer să fiu pregătit pentru o nouă criză precum cea de acum şase luni; să aibă loc şi apoi să decid ce fac”, explică el.
Decizia lui Dinos este exemplul cel mai clar a ceea ce am văzut întâmplându-se în economia cipriotă. Speriate de ceea ce s-a întâmplat în martie – când Guvernul a anunţat mai întâi un impozit pe toate depozitele şi apoi a taxat depozitele de peste o sută de mii de euro în cele două cele mai mari bănci ale ţării – companiile nu investesc, familiile consumă doar ce e esenţial şi activitatea economică este în cădere liberă.

[[În acest moment, Ciprul este ţara aflată în cea mai profundă recesiune din UE, depăşind Grecia]]. În al doilea trimestru al acestui an, PIB-ul a scăzut cu 5,2% faţă de aceeaşi prioadă a anului trecut (potrivit datelor Eurostat), cel mai slab rezultat înregistrat de ţară de la invazia Turciei. Rata şomajului, care în martie era deja la un nivel istoric de 14,9%, şi-a accentuat creşterea, ajungând în prezent la 17,3%.

Scenariul ieşirii din zona euro

În această zi de vineri, 13 septembrie, după o complicată aprobare a Parlamentului a unor măsuri cerute de troică, Eurogrupul a aprobat o tranşă de 1 miliard şi jumătate de euro dintr-un împrumut total de 10 miliarde. “Am ieşit din zona de pericol”, a spus ministrul de Finanţe cipriot, Haris Georgiades, susţinând că Ciprul “este acum într-o fază de stabilizare”. Totuşi, acest optimism nu e împărtăşit de economiştii contactaţi de Público.
“Este adevărat că, în termeni macroeconomici, recesiunea este mai mică decât era anticipată iniţial, dar la nivelul sistemului financiar, lucrurile stau mult mai prost, cu bănci care nu sunt încă stabilizate. Și asta înseamnă că riscăm să vedem situaţia globală degradându-se încă, pe măsură ce creditul continuă să se restrângă”, consideră Antonis Ellinas, profesor la Universitatea din Cipru. Pentru el, scenariul unei ieşiri din zona euro rămâne deci pe masă. “[[Mulţi se îndoiesc de eficacitatea programului troicii]], deoarece nu se vede de unde va putea veni creşterea. Ieşirea din zona monedei unice rămâne deci o posibilitate, printre altele pentru că dacă situaţia se degradează încă, vor fi tot mai numeroşi ciprioţii care vor dori să se întoarcă la lira cipriotă, despre care îşi amintesc ca de o monedă stabilă”.
La fel se întâmplă cu Bernard Musyck, un economist belgian instalat în Cipru, pentru care o nouă degradare este mai probabilă decât un debut de ameliorare. “În sectorul public, din cauza presiunilor troicii, au existat schimbări. Sectorul privat pare încă într-o fază de negare, dar nu pentru mult timp”, consideră el, luând exemplul sectorului bancar. “Bank of Cyprus a absorbit banca Laiki, dar nu au existat încă reduceri de personal. Venirea ruşilor în administraţie va lansa primele concedieri, iar băncile vor deschide după-amiaza, ceea ce nu este cazul astăzi”.

Newsletter în limba română

Gazul, o soluţie

În plus, Guvernul se pregăteşte să privatizeze diferite sectoare, printre care cel al electricităţii, al telecom şi al administraţiei portuare, ceea ce vesteşte concedieri suplimentare şi scăderi ale salariilor pe termen scurt.
Scenariul devine şi mai sumbru când ne gândim la cele două lucruri care ar putea încă să permită economiei cipriote să ia o întorsătură favorabilă – şi care sunt încă departe de a se concretiza.
Prima ar fi o recâştigare a încrederii agenţilor economici în sectorul bancar. Or, astăzi, singurul lucru care împiedică o scurgere bancară este reprezentat de controalele asupra fluxurilor de capitaluri care rămân în vigoare (când instituţiile bancare au redeschis, în martie, Guvernul promisese totuşi că aceste controale vor dura doar câteva săptămâni). “În prezent, tot ceea ce putem face este să deblocăm 20% dintr-un depozit la termen când vine scadenţa”, explică Bernard Musyck, care prevede un long proces de restaurare a încrederii.
Un al doilea motiv de a spera ar fi rentabilizarea rezervelor de gaz, descoperite recent în largul Ciprului.
Potrivit experţilor, problema este aşteptarea de cinci până la şapte ani pentru ca această resursă naturală să producă adevărate beneficii economice. Probabil prea mult timp pentru a putea evita ca o altă generaţie de ciprioţi, după cea care a trăit războiul din 1974, să sufere din cauza escaladării şomajului şi a sărăciei.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect